Capul sus!

Oriunde îmi întorc privirea, văd oameni cu capul plecat.
În mijloacele de transport “caută” pe podele… ziua de ieri. La volan… li se lipeşte privirea de acceleraţie (sau de frână, cine ştie!?). Pe trotuar intră în tine (pe unul l-am văzut chiar cu capul într-un stâlp) – puţini sunt cei ce merg cu capul sus, privind înainte.
.
Cineva încerca să îmi explice că suntem un popor amărât şi că, din pricina grijilor oamenii au această ţinută.
Bun, avem griji, avem necazuri, probleme, gropi (foarte multe gropi) dar cine oare ne interzice să privim înainte? Nu ne îngropăm oare şansa de a privi spre viitor? Unde este speranţa? Jos? În pământ?
.
La primele ore ale dimineţii se presupune că oamenii sunt somnoroşi. Apoi, după-amiaza, sunt obosiţi, seara sunt copleşiţi de ziua încărcată.
Luni, nici iarba nu creşte, de marţi până joi – perioadă de acomodare, iar vineri… vineri aşteaptă sfârşitului de săptămână…
Dar, oameni buni, nici în week-end nu vezi şi tu o pereche de ochi scrutând orizontul!
.
Ce-aţi zice de o gândire pozitivă? Ce-aţi zice de o privire “aruncată” viitorului? N-ar fi oare bine să vă acordaţi şansa de a vă folosi “ochii din dotare”? Este prea mult pesimism în jurul nostru.
.
Hai, curaj! Vine sfârşitul de săptămână!
 Ce ziceţi, exersaţi puţin? Încercaţi, nu este greu! Capul sus! Va fi bine!
 

Urmează staţia…

Am senzaţia ciudată că uneori viaţa se aseamănă unei călătorii cu metroul. Ei, nu râde! Te simt puţin… nedumerit!
Ne trezim într-o zi pe peron şi înţelegem, sau nu, că aceea este călătoria ce urmează a o face.
.
“Urmează staţia… cu peronul pe partea…” – nu întotdeauna reuşim să urcăm ori să coborâm acolo unde ne propunem. De multe ori chiar, nici măcar nu suntem hotărâţi – ezităm în ce staţii să ne oprim. Greşim, reuşim… depinde se pare de noi. Dar şi de “partenerii” noştri de călătorie. Unii ne ajută, alţii ne “împing de la spate” iar alţii ne pun piedici. Unii ne sunt dragi, alţii incomozi. Dar sunt partenerii noştri de drum. Ne străduim să îi cunoaştem, ne devin amici ori duşmani. Ne suportăm reciproc mirosurile, melodiile din cască, sunetele soneriilor telefoanelor mobile, destăinuirile în şoaptă ori în gura mare.
.
Staţie după staţie, zi după zi, viaţa îşi urmează cursul prin tunelul timpului. Oportunităţi, piedici, bucurii, accidente, ratări ori şanse… cam aşa decurge călătoria noastră…
.
“Urmează staţia Speranţei
Cobori la staţia următoare? Ar putea fi şansa ta… Tu alegi!
 

Alegeri

Fiecare om are propriul drum. Unele sunt abia la început, în timp ce altele se termină mult prea repede. Dar, oricum ne-ar fi drumul, el ne defineşte, alături de alegerile pe care le facem.
.
Alegerile ne marchează trecutul, prezentul şi viitorul. În ciuda greşelilor făcute, fiecare nouă zi aduce cu ea noi alegeri şi noi posibilităţi. Dacă ne uităm cu atenţie, vedem “alegeri” pretutindeni.
.
Dar ce ne facem când credem că viaţa noastră este o serie de alegeri proaste? Când am da orice să fi făcut alte alegeri, întrebarea este… am fi tot noi dacă ne-am întoarce şi le-am schimba?
.
“Suntem suma deciziilor noastre şi contează doar să fim fericiţi.”
 

Ţara arde…

Extraordinar de grijulii, aleşii statului au trimis spre promulgare actul normatv care modifică legea privind ordinea şi liniştea publică…
“Parlamentarii au votat un proiect de lege care prevede că perioada de linişte din timpul zilei se va modifica de la trei ore la o singură oră.
Astfel, daca până acum orele de linişte erau între 14.00 şi 17.00 sau între 13.00 şi 16.00, în funcţie de cum stabilea asociaţia de locatari, în timpul zilei şi între 22.00 şi 6.00 în timpul nopţii, aleşii statului au decis că o singură oră pe zi este de ajuns pentru odihnă şi anume între 13.00 şi 14.00.” (sursa: www.adevarul.ro)
.
Adevăr grăieşte maestrul…

.

 

Conflictele

Conflictele şi relaţiile merg mână în mână. Păcat însă că facem aproape orice să le evităm (conflictele)…
.
“Nu-i dat iubirii adevărate să curgă lin şi fără tulburare” – W. Shakespeare
.
Se pare că rezolvarea conflictelor prin discuţii contravine tuturor instinctelor biologice din noi.
Ne simţim parcă ameninţaţi şi ripostăm. Dacă suntem laşi, fugim…
.
Uneori însă, ne certăm fiindcă nu putem să-i spunem celuilalt ce simţim.
.
Conflictele sunt peste tot. Ne afectează toate relaţiile pe care le avem. În esenţă, toate certurile sunt la fel – doi oameni ţipă, acuză sau fug, care fac totul ca să nu-şi spună ce simt cu adevărat.
.
Vorbeşte când îţi vine să fugi!
Destăinuie-te când vrei să ataci!
.
Este atât de simplu… şi, în acelaşi timp… incredibil de dificil…
 

“Ascultă şi mănâncă şi încetează să te controlezi!”- V –

“Rana de tradare
Rana de tradare este cea care te determina cel mai mult sa vrei sa îi controlezi pe ceilalti. Acestea sunt diferitele mijloace de control utilizate atunci când îti este teama ca vei fi tradat de catre cineva sau ca vei trada tu pe cineva .
Sa nu uiti ca ceea ce le faci celorlalti, îti faci de fapt tie însuti. Putem suferi de tradare de fiecare data când exista o încalcare a încrederii, o minciuna, o promisiune nerespectata, lasitate, o lipsa de responsabilitate. În plus, toate aceste forme de control, în acest caz, se manifesta în relatia cu o persoana de sex opus.
.
• Când vrei sa ai ultimul cuvânt de spus
• Când minti
• Când îl întrerupi. pe celalalt înainte ca acesta sa termine ceea ce are de spus,
• Când pastrezi ranchiuna si nu mai vrei sa vorbesti cu celalalt
• Când vorbesti tare, ocupând tot spatiul când vorbesti cu cineva
• Când nu ai încredere în celalalt, deoarece îti este teama
• Când faci totul pentru a fi recunoscut ca o persoana speciala, puternica, capabila
• Când ai asteptari, fara sa fi existat vreo întelegere în prealabil
• Când îti pierzi rabdarea deoarece celalalt nu se grabeste
• Când te enervezi pentru ca lucrurile nu se desfasoara asa cum vrei tu
• Când insisti ca celalalt sa fie de acord cu tine, sa adere la ideile tale
• Când folosesti o forma de seductie pentru a~ti atinge scopurile
• Când îl culpabilizezi pe celalalt pentru ca tu ai uitat ceva sau ai facut o greseala
• Când îl supraveghezi pe celalalt pentru ca acesta sa-si îndeplineasca sarcinile asa cum vrei tu
• Când îi ceri ceva celuilalt si nu ai încredere în el, te îndoiesti în sinea ta ca acesta poate sa faca acel lucru
• Când refuzi sa îti iei un angajament fata de celalalt
• Când nu îti asumi responsabilitatea, când vrei ca celalalt sa îsi asume greseala sau neglijenta ta
• Când îl ridiculizezi pe celalalt încercând sa îl schimbi
• Când refuzi sistematic sfaturile celorlalti
• Când cauti sa îl intimidezi pe celalalt
• Când te îinbufnezi pentru a-ti atinge scopurile, pentru a obtine ceea ce vrei
• Când tipi sau îl ameninti pe celalalt
• Când încerci sa îti impui felul tau de a face lucrurile
• Când iei o decizie pentru celalalt, fara sa îi ceri parerea
.
Rana de tradare si alimentatia (masca: controlant/dominant)
În cazul în care exista rana de tradare, deoarece vrei sa controlezi ceea ce se întâmpla în exterior si nu ai încredere în ceilalti, reproduci acelasi model de. comportament si în ceea ce priveste alimentatia. Esti genul de persoana care vrea tot timpul sa adauge ceva în mâncarea preparata de altii, sare, piper, condimente, zahar etc. Am vazut de nenumarate ori persoane care se grabesc sa adauge sare sau piper în alimente, fara ca macar sa le guste înainte! Îmi amintesc de un cuplu, pe care l-am observat la o masa vecina, într-un restaurant. Domnul a primit o farfurie cu mâncare si, continuând sa vorbeasca cu partenera lui, a luat solnita si a început sa presare sare peste mâncare. Devenind curioasa, am observat de câte ori a facut acest lucru. De optsprezece ori! Îl observam de aproape, spunându-mi ca sigur nu îsi dadea seama de comportamentul lui si ca, oricum, nu va putea sa manânce deloc. Dar nu, din contra, a mâncat tot. Dar totusi, mânca asa cum manânca o persoana dominatoare, repede, fara sa îsi acorde ragazul de a mesteca si savura mâncarea.
Rana de tradare este activata atunci când faci si alte lucruri în timp ce manânci, de exemplu: citesti, discuti afaceri, faci morala copiilor sau partenerului în timpul mesei, te uiti la televizor etc. De aceea nu mai esti atent la ceea ce înghiti si sunt sanse mari sa manânci mai mult decât ai nevoie, mai ales din cauza vitezei cu care înghiti totul. Exista chiar si persoane care înghit bucati mari de mâncare dintr-o data. În acest caz stomacul nu are timp sa primeasca mesajul creierului, aela ca este deja satul.
Controlantul este si o persoana care musca din mâncare. Vrea atât de mult sa îi controleze pe ceilalti încât, atunci când este furios din cauza unor asteptari neîndeplinite, încearca sa îsi potoleasca foamea muscând. Acesta este adeseori un motiv de a mânca carne, nu pentru ca ar avea nevoie, ci din necesitatea de a musca. Poate parea ca este un gurmand, deoarece manânca cu pofta si îi place sa guste din tot.
Totusi, în realitate rana lui este cea care reactioneaza. Convins de un asa zis confort, spune adeseori Ce bun este! Dar mâncând foarte repede, nu savureaza de fapt alimentele.”
.
Bineînţeles, acestea au fost doar câteva fragmente selectate din această carte pe care eu o consider… deosebită şi v-o recomand cu căldură.
.
Citeşte şi:
Share/Bookmark
 

“Ascultă şi mănâncă şi încetează să te controlezi!”- IV –

Rana de nedreptate

Rana de nedreptate este traita de catre cei care sunt perfectionisti si care se acuza foarte usor. Urmatoarele mijloace de control sunt folosite fata de sine însusi si fata de persoanele de acelasi sex. Acestea sunt comportamentele pe care le ai atunci când îti este teama ca cineva va fi nedrept fata de tine sau ca tu vei fi nedrept (sau imperfect) fata de cineva sau fata de tine însuti:

• Când nu îti respecti limitele si ceri prea mult de la tine

• Când te prefaci ca totul este bine, desi nu este asa

• Când te justifici, deformând adeseori realitatea,

• Când refuzi sa primesti ajutor, crezând ca te vei descurca mai bine singur

• Când nu vrei sa îti dezvalui sentimentele

• Când îti refulezi lacrimile si îti ascunzi plânsul

• Când îl judeci pe celalalt ca fiind prea sensibil

• Când îti interzici sa iei un medicament sau sa consulti un medic

• Când revizui esti de mai multe ori ceea ce ai facut

• Când începi de mai multe ori acelasi lucru

• Când îl întrerupi pe celalalt, considerând ca ideile lui nu sunt corecte

• Când vrei ca ceilalti sa îti spuna ca ceea ce faci tu este perfect

• Când vrei sa ai o solutie rapida, imediata, la o anumita problema, înainte sa ai timpul necesar de a o analiza sau a gasi cauza acelei probleme

• Când îl judeci sau îl acuzi pe celalalt ca a actionat nepotrivit

• .Când vrei sa ai dreptate, crezând ca tu detii raspunsul corect

• Când devii furios, într-o situatie pe care o consideri nejustificata

• Când te critici foarte sever, crezând ca astfel lucrurile se vor ameliora

• Când te autodistrugi sau te subestimezi atunci când realizezi ceva

• Când nu vrei sa primesti nimic din partea celuilalt, de teama ca vei ramâne dator acelei persoane

• Când spui da, desi vrei sa spui nu, de teama sa nu fi nedrept, insensibil

• Când te privezi de o placere, crezând ca nu o meriti

• Când te fortezi sa zâmbesti sau sa râzi

• Când nu vrei sa te opresti din munca, de teama ca vei fi considerat lenes

• Când îti dai dreptate, desi de fapt tu vrei altceva si nu îti asculti inima

• Când îl culpabilizezipe celalalt ca nu este responsabil,

• Când te abtii sa îti arati furia

• Când nu îti acorzi dreptul ,de a fi fericit, daca cineva apropiat nu este fericit.

Rana de nedreptate si alimentatia (masca: rigid)

Daca se activeaza rana de nedreptate, vei avea acelasi comportament, pe care îl ai de obicei si în ceea ce priveste alimentatia. Vei încerca sa te controlezi cât mai mult posibil. Doar o persoana care sufera de nedreptate reuseste sa tina un regim draconic si sa se controleze pentru a avea greutatea ideala, silueta dorita. Când masca de rigid este cea care îti coordoneaza comportamentele, ajungi sa controlezi cantitatea si calitatea alimentelor pe care le manânci. Este foarte probabil sa judeci un comportament de genul “lasa lucrurile sa mearga de la sine” atât de inacceptabil încât, foarte des ajungi ca spui lucruri precum: ,,Eu nu manânc NICIODATA dulciuri sau desert. Nu MAI beau. Nu mai manânc decât alimente sanatoase. Nu rontai NICIODATA nimic intre mese “. Îti faci un titlu de glorie din faptul de a fi capabil sa te controlezi astfel încât nu îti dai seama când  spui lucruri care nu corespund realitatii. “Rigidul” este cel care foloseste cel mai des superlative de genul niciodata, intotdeauna, extraordinar, nemaipomenit etc. Am o prietena care, de fiecare data când vine la mine la masa, repeta acelasi lucru în momentul desertului: Sunt atât de mândra de mine, nu mai manânc deloc desert de ceva timp. Dar astazi as vrea sa fac o exceptie. Esti o bucatareasa foarte buna si  desertul acesta pare âtât de delicios încât o sa ma las tentata. Si nu va mai spun cantitatea de desert pe care o manânca. Sunt convinsa ca nu îsi da seama de aceasta “manevra” pe care o face de câtiva ani încoace si cu atât mai putin de cantitatea de desert pe care o înghite, de care de altfel se simte apoi vinovata. În cazul unei persoane rigide însa, aceasta se simte vinovata dar deoarece exceleaza în autocontrol reuseste destul de usor sa se convinga ca nu este ceva grav, dat fiind ca este o exceptie ceea ce a facut, cu scopul de a-si nega culpabilitatea. Acesta este motivul pentru care o astfel de persoana îsi atrage probleme fizice neasteptate si foarte acute, foarte dureroase: pentru a-si atrage atentia pe aceasta culpabilitate pe. care o ascunde. În plus, are o dificultate în a gasi cauza problemelor deoarece nu este constienta de ce anume se simte vinovata. Durerile pe care le are sunt de fapt modul sau inconstient de a se autopedepsi. În cazul în care o astfel de persoana rigida ajunge sa îsi piarda controlul asupra alimentatiei sau a bauturii, fiind deja la limita în alte aspecte ale vietii, va încerca pe cât posibil sa traiasca singura aceasta situatie si nu va îndrazni sa vorbeasca despre acest lucru. Când îsi pierde controlul în fata altor persoane, culpabilitatea sa creste foarte mult si îsi promite sa nu mai faca niciodata asa ceva. Cu cât o persoana rigida este mai rigida fata de sine însasi si nu îsi da voie sa simta, cu atât va fi mai tentata sa adauge mai multe condimente în mâncare. Dar, spre deosebire de genul dominatorului, rigidul gusta mai întâi mâncarea, deoarece, dupa gustul lui, totul trebuie sa fie perfect. Apoi adauga condimentele de care considera ca are nevoieîn acel moment. Rigidului îi plac de asemenea alimentele foarte crocante si va prefera fructele si legumele crude si mai dure. Daca ai aceasta rana, este foarte posibil sa, fii o persoana care verifica cu grija alimentele, cantitati le si etichetele tuturor produselor. Dar oare chiar faci acest lucru pentru ca ai grija de tine, pentru ca refuzi sa manânci produse cu multe substante chimice, de exemplu? Sau îti este teama ca alimentele pot contine ingrediente care îngrasa? Am vazut des persoane rigide care, atunci când îsi pierd controlul, manânca o cantitate mare de alimente “care nu îngrasa”, astfel se conving ca ceea ce fac nu este foarte grav~ Totusi, corpul nu este mai fericit, deoarece va avea de digerat, de asimilat si de depozitat acel surplus undeva în organism. La fel se întâmpla si cu zaharul care, în ciuda faptului ca este natural, absortia unei cantitati prea mari va fi cu siguranta daunatoare pentru organism. Este posibil ca, în acelasi timp sa te deranjeze daca cei apropiati manânca în cantitati prea mari. Deoarece tu îti permiti foarte rar acest lucru, va fi greu sa accepti faptul ca altcineva poate sa îsi permita acest lucru. Pentru a-ti acorda dreptul sa manânci atunci când îti este foame si mai ales, tot ceea ce îti place, crezi ca trebuie sa meriti acest lucru. În caz contrar, îti impui restrictii. De multe ori am vazut persoane care încep sa manânce cu pofta, cu placere si deodata, fara niciun motiv aparent, îsi împing farfuria, spunând: Gata, ajunge. Trebuie sa ma opresc acum. Se poate chiar observa o anumita duritate în tonul lor. Îsi pun masca rigidului si decid ca este momentul sa se controleze.

(va urma)

.

Citeşte şi:

Share/Bookmark
 

“Ascultă şi mănâncă şi încetează să te controlezi!”- III –

“Ascultă, mănâncă şi încetează să te controlezi!”- scrisă de Lise Bourbeau.
.
“Rana de umilire -
Daca suferi de rana de umilire, acestea sunt comportamentele de control cele mai frecvent folosite, atunci când te  temi ca vei umili o alta persoana sau ca vei fi umilit sau ca te vei umili tu însuti:
• Când lasi pe cineva sa te doboare fizic sau psihic, fara sa spui nimic
• Când te obligi sa oferi ajutor unei persoane aflate în dificultate, lasând la o parte propriile tale nevoi
• Când te abtii sa spui orice lucru negativ despre o alta persoana
• Când îti controlezi pulsiunile fizice, crezând ca Dumnezeu vede totul
• Când te acuzi ca esti murdar, nedemn
• Când te dezgusta propria ta persoana
• Când îi faci pe ceilalti sa râda pe seama ta, umilindu-te
• Când îi întorci celuilalt un compliment, considerând ca esti nedemn sa îl primesti si, mai ales, ca celalalt este mai demn, îl merita mai mult decât tine
• Când faci totul pentru a parea impecabil în ochii lui Dumnezeu
• Cârid crezi ca trebuie sa alini suferinta celorlalti, a întregii umanitati
• Când îi consideri pe ceitalti mai importanti decât tine, crezând ca acestia sufera mai mult
• Când te abtii de la placerea fizica, de teama ca vei fi considerata o femeie usoara, de exemplu
• Când nu îti realizezi o placere fizica, de teama ca vei fi considerat egoist.
.
Rana de umilire si alimentatia (masca: masochist)
Când suferi de o rana de umilire, crezând ca nu este demn sa fii o persoana senzuala, te controlezi pentru a nu îti acorda dreptul de a te bucura de simturile tale. În fata celorlalti, te vei abtine adeseori sa manânci ceea ce îti place cel mai mult, te vei forta sa alegi ceea ce crezi ca este potrivit pentru o persoana demna. Totusi, la un moment dat o astfel de persoana nu mai reuseste sa se abtina, sa-si încatuseze simturile. Atunci îsi pierde controlul asupra alimentatiei si manânca exagerat de mult, deoarece este ATÂT DE BUN. De altfel, placerea de a mânca
este mai important lucru pentru aceasta persoana. Daca te consideri astfel atunci cu siguranta îti va fi foarte greu sa te privezi de o mâncare savuroasa. Îti este foarte greu sa rezisti stiind ca ai niste bunataturi în bucatarie. Stii ca nu îti este foame, dar este ceva mult mai puternic decât tine. O persoana “masochista” se bucura fizic de mâncare, foarte rar însa si la nivel psihologic. Bucuria ei cea mai mare este de ordin fizic. Cu cât placerea ei fizica este mai mare, cu
atât va creste culpabilitatea de a nu se putea abtine, în orice aspect al vietii sale. De multe ori manânca
pentru a se umple, pentru a nu-si mai simti corpul. Crede ca, daca îi este foame, îsi va simti corpul, lucru pe care nu îl considera deloc spiritual. Dupa ce a început sa manânce, îsi gaseste o multime de motive pentru a continua. Oricum, am luat deja un kilogram sau doua, îsi spunea ea, continuând sa manânce. Face toate acestea pentru a se justifica sa fie o persoana nedemna, rusinoasa, pofticioasa si gurmanda. Fiind masochisa cauta sa se pedepseasca, sa sufere. Sufera când îi este foame si sufera la fel si dupa ce a mâncat prea mult. Este genul de persoana atrasa mai ales de alimente grase, precum untul, smântâna, sosurile grele etc. Poate sa manânce astfel pâna când ceea ce manânca o dezgusta, la fel cum este dezgustata de ea însasi.”
(va urma)

.

Citeşte şi:

Share/Bookmark

I

 

“Ascultă şi mănâncă şi încetează să te controlezi!”- II –

Voi continua să vă prezint câteva citate din cartea despre care vă vorbeam de curând: “Ascultă, mănâncă şi încetează să te controlezi!”- scrisă de Lise Bourbeau.
.
“Rana de abandon

Comportamentul controlat adoptat atunci când îti este teama de abandon sau de a abandona pe cineva sau când te abandonezi pe tine însuti .

• Când te prefaci ca esti vesel, bucuros, fericit, pentru a-i face pe plac partenerului.

• Când te supui nevoilor celorlalti, crezând ca acest lucru te face fericit,

• Când plângi pentru a primi atentia cuiva

• Când îti exprimi o cerere sau o nemultumire pe un ton plângacios

• Când îi deranjezi mereu pe ceilalti pentru a primi atentie

• Când faci pe victima, adica atunci’ când îti atragi inconstient probleme.

• Când povestesti ceea ce ti se întâmpla într-un mod dramatic, exagerând.

• Când profiti de o boala pentru a-i manipula pe ceilalti, pentru ca cineva sa se ocupe de tine

• Când nu îti asculti nevoile, de teama ca celalalt crede ca îl vei abandona.

• Când începi ceva si renunti înainte de a-ti fi atins scopul acuzând pe nedrept pe cei care care, în acceptiunea ta, ar fi trebuit sa te sustina

• Când simti nevoia de a povesti tot ceea ce ti se întâmpla, la telefon sau direct cuiva.

• Când te crezi incapabil de a face fata la moartea cuiva drag

• Când suporti orice, de teama ca vei fi abandonat, de obicei de un partener sau de un copil

• Când nu te poti hotarî sa închei o relatie de teama ca vei ramâne singur, chiar daca stii ca va fi mai bine pentru tine

• Când ceri sa fii ajutat, înainte chiar de a verifica daca poti face acel lucru tu însuti

• Când întrerupi pe cineva pentru a vorbi de propriile tale probleme,

• Când crezi ca problemele tale sunt mult mai importante decât ale celorlalti.

Rana de abandon si alimentatia (masca: dependent)

Atunci când se activeaza rana de abandon si te controlezi, efectul produs este exact opus. Deoarece cauti iubirea celorlalti, sub forma de atentie, de afectiune si sustinere – nestiind cum sa o obtii, compensezi acest lucru prin alimentatie. Pentru ca nu primesti din exterior ceea ce vrei, îti umpli nevoia prin mâncare. Poti sa ajungi sa manânci tot timpul, crezând ca astfel vei umple golul din tine. Manânci mult, nu pentru ca este ceva bun sau pentru ca corpul tau are nevoie de mâncare, ci pentru a da impresia ca primesti ceea ce îti lipseste. Si în ciuda faptului ca te îndopi tot timpul, simti în continuare o gaura în stomac. Ca si cum ai fi un sac fara fund. Dar nu îti dai seama însa ca acest gol se afla mai degraba la’ nivelul inimii. Si pentru ca mâncarea nu poate umple aceasta lipsa afectiva, nu îti  este niciodata de ajuns si nu stii când sa te opresti din mâncat. Inima este cea care are nevoie sa fie umpluta, cu multa dragoste de sine. Am observat de asemenea ca, atunci când cineva poarta aceasta masca a dependentului si ia masa într-o companie placuta, manânca foarte încet pentru a savura cât mai mult placerea. Este modalitatea sa de a controla cantitatea de atentie de care are nevoie. O astfel de persoana este atrasa mai ales de alimente moi, care nu trebuie mestecate prea mult.

(va urma)

.

Citeşte şi:

Share/Bookmark
 

“Ascultă şi mănâncă şi încetează să te controlezi!”- I –


O altfel de abordare a problemelor de alimentaţie…
.
LISE BOURBEAU este autoarea a 20 de cărţi, printre care se numără best-sellerul “Ascultă-ţi corpul, cel mai bun prieten pe care îl ai pe pământ”, este de asemenea fondatoarea celei mai mari şcoli de dezvoltare personală din Quebec, care organizează ateliere în peste douăzeci de ţări ale lumii.
.
“Ascultă, mănâncă şi încetează să te controlezi!” este o carte unica în categoria lucrarilor de gen, prin tehnicile sale simple si accesibile, va va ajuta sa va schimbati pentru totdeauna viata si în acelasi timp raportarea fata de alimentatie.
.
Lucrarea  propune:
~ sa descoperiti faptul ca exista sase motive, în afara foamei, care va determina sa va alimentati,
~ sa realizati în ce fel si cât de mult va controlati alimentatia si ca acest control va poate fi nociv,
~ sa învatati sa recunoasteti usor si repede ranile emotionale care va împiedica sa va hraniti sanatos,
~ sa învatati sa va iubiti si sa va acceptati corpul fizic si, mai ales, sa va acceptati asa cum sunteti în orice moment.
.
Cele cinci rani principale ale sufletului, despre care se vorbeste pe larg în această carte sunt: RESPINGEREA, ABANDONUL, UMILIREA, TRADAREA si NEDREPTATEA. Fiecare rana este asociata cu diferite mijloace de a se controla sau de a-i controla pe altii. De fiecare data când viata ta nu se desfasoara cu bucurie, fericire, pace, armonie, ceea ce înseamna ca fiecare emotie, fiecare frica, fiecare afectiune sau boala, fiecare problema traita, atât pe plan fizic cât si pe plan emotional si mental, indica faptul ca una dintre ranile tale a fost activata si ca te afli în reactional. Nu mai esti tu însuti, rana ta care a fost atinsa te face sa porti o masca, diferita pentru fiecare rana în parte. Purtam aceasta masca, crezând ca astfel vom fi protejati si nu vom mai simti durerea asociata ranii.
I.
Iată câteva fragmente referitoare la aceste răni…
.
“Rana de respingere

Cum te controlezi atunci când îti este teama ca vei fi respins, îti este teama ca vei respinge pe cineva sau atunci când te respingi tu însuti? Atunci când esti obsedat de ceva ce ai de facut sau de spus si îti este frica sau de ceva ce a atins si a reactivat rana pe care o ai.

Când suferi de insomnie din cauza unei activitati mentale prea încarcate .

Când fugi de o situatie evitând locul în care te afli sau plecând în astral (esti “cu capul în nori”),

Când negi o situatie, nu vrei sa o vezi în realitate.

Poti face acest lucru pentru a te convinge ca persoana sau situatia aceea nu te-a deranjat, emotionat sau atins deloc. Acest gen de control este de obicei inconstient. Este bine sa îi rugam pe cei apropiati sa ne ajute sa descoperim momentele în care fugim negând realitatea.

Când negi veridicitatea unui compliment, crezând ca, daca acea persoana te cunostea cu adevarat, nu ti-ar fi facut niciodata acel compliment;

Când îti este rusine să FII ceea ce esti si nu vrei sa fii descoperit asa cum esti,

Când te închizi în tine, te abtii sa spui sau sa faci ceva de teama ca celalalt nu te mai iubeste, nu temai apreciaza.

Un lucru important cu privire la rana de respingere este ca aceasta este întotdeauna activata de o frica la nivelul lui A FI si nu la nivelul lui A AVEA sau A FACE. De exemplu, daca ai de vorbit sau de facut ceva în fata unui public, este posibil sa te pregatesti exagerat de mult si sa nu dormi deloc. Frica ta adevarata nu este aceea ca nu vei face bine lucrurile, ci mai degraba aceea ca vei fi judecat ca fiind NUL, daca nu faci prezentarea perfect, în functie de asteptarile celorlalti si, mai ales conform propriilor tale asteptari, de obicei nerealiste.

Daca faci parte din aceasta categorie, este foarte posibil sa te controlezi în ceea ce faci si în ceea ce spui, mai ales pentru a fi iubit si pentru a te simti acceptat asa cum esti, în loc sa fii considerat bun de nimic.

Rana de respingere si alimentatia (masca- fugarul)

Atunci când este activata rana de respingere si aceasta te influenteaza sa te controlezi, este posibil sa nu ai pofta de mâncare, sa mesteci în gol mâncarea. Nu mai simti nimic, nici macar nu mai simti faptul ca corpul tau are nevoie de mâncare. Iar atunci când manânci esti tentat sa manânci portii mici, fara sa fii foarte constient de ceea ce ai în farfurie sau sa gusti cu adevarat mâncarea. Si pentru ca acestei rani i se asociaza masca fugarului, a fugi înseamna a nu mai fi cu adevarat prezent în ceea ce se întâmpla în lumea fizica.

Astfel, fiind mai interesat de ceea ce se întâmpla în lumea mentala decât de lucrurile legate de lumea fizica, ) nu poti sa te bucuri cu adevarat de ceea ce manânci. Alimentul cel mai des folosit pentru a fugi din lumea fizica este zaharul, sub toate formele lui, uneori chiar si alcoolul sau drogurile. De altfel, am observat ca, în cazul unor astfel de persoane “fugare”, zaharul are de multe ori un efect asemanator alcoolului.

Faptul de a mânca o cantitate mare de zahar provoaca un cerc vicios în corpul tau si poate deveni foarte nociv. Corpul tau, mai ales glandele suprarenale vor avea mult de lucru pentru a asimila si a elimina zaharul, copul tau devine astfel slabit si oboist. Iar când vei simti ca nu mai ai energie, vei mânca din nou ceva dulce, sperând ca astfel îti vei recapata energia pierduta. Lucru ca de altfel nu functioneaza, fiind doar un efect de scurta durata, ce te determina sa o iei mereu de la capat. Acest tip de persoana va prefera de asemenea alimentele foarte condimentate.

Este o alta modalitate de a gusta ceva si de a gasi anumite senzatii. Pentru ca de fapt nu poate gusta cu adevarat savoarea alimentelor “fugarul” crede ca, cel putin, savureaza condimentele si aromele. Aceasta este explicatia faptului ca unii oameni reusesc sa manânce foarte condimdentat, fara nicio reactie.”

(va urma)

.

Citeşte şi:

Share/Bookmark
I
.
 

GSS – Real Cotroceni îţi violează intimitatea

Deşi situaţia prin care am trecut eu este diferită de aceasta, personajul de vază rămâne totuşi acelaşi – firma de pază GSS, cea care asigură… integritatea supermaeketului Real – Cotroceni.
Am făcut cumpărături într-un alt supermarket, apoi am ajuns şi în în vestitul supermarket. La intrare, minunatul super-paznic atât de vigilent şi totuşi atât de subiectiv încât nu ştii ce să crezi despre el.
Cum în urmă cu ceva timp am avut probleme cu o sacoşă cumpărată din acelaşi supermarket, despre care am aflat că la a doua descindere în magazin trebuie obligatoriu ştampilată de pază, am apelat astăzi la respectivul, solicitându-i sigilarea genţii.
“- Nu este nevoie”- m-a informat – vă pun o etichetă pe produsul pe care îl aveţi.
- “Dar am cel puţin zece produse cumpărate dintr-un alt supermarket, produse ce se găsesc şi aici, aşa că vă rog să îmi sigilaţi toată geanta”.
- “Nu, doamnă, ori scoateţi toate produsele să le pun eu etichete, ori nu intraţi!”
- “Dar îmi violaţi intimitatea! Nu cred că vă obligă nimeni să mă controlaţi în geantă!”
- “Atunci nu intraţi!” – a fost răspunsul lui definitiv.
Am scos din geantă sticla cu “Biocarpet”, spray-ul “Oust”, punga cu stafide, pachetul de gumă de mestecat, pachetul de şerveţele, două pachete de biscuiţi, un săpun şi încerc din nou:
- “După cum vedeţi, am multe produse, aşa că, sigilaţi-mi geanta, vă rog!”
- “Nu pot! Doar obiectele voluminoase se sigilează!”
- “Şi această geantă nu este voluminoasă? Nu este o poşetă!”
- “Mai aveţi?”
- “Da, mai am! V-am spus de la început că am multe produse! Trebuie să vă arăt şi tampoanele?”
- “Ce, credeţi că sunteţi prima care are tampoane în geantă?”
- “Nu, dar sunt sigură că dumneata eşti un pervers şi că îmi violezi intimitatea – te rog să îmi spui numele dumitale, vreau să fac o reclamaţie”
Nu a vrut, desigur, să îmi spună numele, iar şeful dumnealui era deosebit de “ocupat” în clipa în care am încercat să îi relatez cele întâmplate… Pe ecuson scria doar… “GSS – Şef tură”… HA! Ce credeam eu? Corb la corb… nu-şi scoate ochii, nu?
.
Iar domnişoarele de la “Informaţii” – cele care se presupune că ar prelua plângerile… au preluat-o şi pe a mea – şi ce dacă? Vorba zboară… paznicii GSS rămân… curioşi, perverşi şi lipsiţi de bun simţ!
.
Sau poate Real Cotroceni vrea să facă economie la pungile de plastic?
 

Aşteptări

Ne dorim relaţii… ideale. Relaţii de iubire, relaţii de serviciu, relaţii de prietenie, relaţii de afaceri.
Avem ocazia de a le avea aşa cum le dorim. Dar, din dorinţa excesivă de a găsi “idealul” trăim cu ideea falsă că este vorba doar despre ceilalţi. În realitate, este vorba despre “noi”… (noi = noi + partenerul din relaţie).
.
Este vorba despre aşteptări. În orice ecuaţie este vorba despre două entităţi. Uităm prea des că jumătate de relaţie este în mâinile altcuiva. În orice relaţie adevărată nu este vorba doar despre noi. Dacă încercăm să rezolvăm ecuaţia, s-ar putea să descoperim şi relaţia căutată…

 

Deschide-mi ochii!

“Oamenii din joc sunt orbi la ce alţi oameni văd clar” – proverb chinezesc
“Doamne, regret atât de mult clipele în care nu i-am ascultat şi pe alţii” – v-aţi spus şi voi aceste cuvinte, sunt sigură. Recunoaşteţi?
Ne trebuie multă suferinţă şi avem nevoie de lecţii de viaţă pentru a înţelege că oamenii nu sunt ca nişte insule. Nu suntem separaţi şi nici singuri… Suntem toţi implicaţi în… viaţă…
Acţiunile celorlalţi ne afectează aşa cum şi faptele noastre îi influenţează pe ceilalţi.
Dar, realitatea la care ar trebui să reflectăm (înainte de a ne fi prea târziu!) este aceea că nu putem schimba hotărârile altora în locul lor! Fiecare dintre noi îşi asumă propriile-i eşecuri şi reuşite…

 

Controlul

“Ne construim destinul în fiecare zi în care trăim”Henry Miller.
Controlul este o obsesie întreaga viaţă.
Încă de când ne naştem încercăm să ne “controlăm” familia. Nu degeaba se spune că obiceiurile dobândite în prima perioadă de viaţă dau startul viitorului comportament. La un an deja facem crize şi încercăm să controlăm totul. La doi… deja David ştie mai bine. Iar eforturile celor din jur de a controla, la rândul lor proaspăta fiinţă, sunt pe măsură… Dependenţa noastră de control a început deja…
.
Viaţa noastră se dovedeşte a fi o luptă teribilă şi constantă între ce vrem şi ce ne stă în cale.
Dar, vine o vreme când ne dăm seama că acel control pe care îl căutăm nu îl putem avea. Pentru unii este o descoperire înfricoşătoare. Pentru alţii – o eliberare ciudată…
.
“Cine controlează prezentul controlează trecutul şi viitorul” - George Orwell.
.
Se spune că ar trebui să lăsăm totul să vină de la sine. Dar, uneori, nu putem face acest lucru…trebuie să ne lovim de pragul de sus înainte de a-l vedea pe cel de jos…
.
“E un avantaj în înţelepciunea câştigată din durere”
.
Am ajuns să mă limitez însă la a spune că, dacă doar pe mine mă pot controla… m-am eliberat de multe alte miliarde de suflete…

 

Nimeni nu e perfect

“Avem două motive când facem ceva. Un motiv bun şi unul real.” - J.P. Morgan
Adevărata problemă în viaţă este să decizi să nu simţi nimic.
Adesea ne păcălim că putem să ne controlăm sentimentele. Până când suntem prinşi pe picior greşit de mânie, invidie, gelozie sau… iubire. Atunci suntem obligaţi să vedem adevărul. Cu toţii ştim însă că nu putem controla ce simţim, ci doar ce facem. Puţini vorbesc despre mânie, despre invidie şi puţini sunt cei  care le recunosc. Nici măcar faţă de propria persoană.
“Să fii sincer cu tine e un exerciţiu care merită efortul”Sigmund Freud


 

Iertare

Suferinţă, mânie, trădare… sunt lucruri greu de iertat şi… şi mai greu de uitat.
În jurul meu toată lumea spune că trebuie să căutăm să iertăm şi să uităm. În fapt, cei mai mulţi poartă ranchiună şi stau supăraţi. Sau “iartă” doar verbal.
“Nu există să încerci, ci doar să reuşeşti” -mulţi încearcă, însă puţini, din păcate reuşesc cu adevărat… Spiritul compasiunii, al înţelegerii şi iertării este undeva, în noi. Toate sentimentele ard în noi precum focul. Ne uităm în foc şi… ne simţim singuri în faţa deciziei…
“A greşi e omeneşte, a ierta este divin”Alexander Pope
Fiecare pas greşit este o altă şansă de a ne maturiza, de a schimba ceea ce se poate schimba şi de a accepta lucruri ce păreau inacceptabile. Putem noi înşine să corectăm paşii noştri şi ai celorlalţi? Stă în puterea noastră a ierta?

 

Trecutul… prezentul…

Ziua în care totul a fost perfect – tu ţi-o aminteşti? Poţi să o numeşti? Ştii care este?
Cel mai bun mod de a trece peste lucruri din trecut este să reînfruntăm acele lucruri, să privim şi să analizăm bine ce a fost.
La urma urmei… ce ne rămâne de făcut în clipa în care trecutul… a fost?
.
“Plângi că trandafirii au ghimpi sau te bucuri că ghimpii au trandafiri?” (Zig Ziglar)
.
Viaţa înseamnă “alegeri”. Şi trebuie să facem alegeri în fiecare clipă. Fizicienii consideră că “realitatea, la cel mai profund nivel, este răspunsul celui care observă.”
.
Cea mai mare greşeală este aceea de a ne da bătuţi. Adevărata voinţă este să încercăm în permanenţă, să nu încetăm să sperăm că lucrurile se vor schimba.
.
“Deşi e plină lumea de suferinţă, tot plină e lumea de victorii.” (Helen Keller)
.
Învinşii nu vorbesc niciodată despre ei…
Suntem asemenea unei bărci – urcăm pe val, sperând să ajungem în vârf – dar, ca şi barca, nu vedem vârful valului. Dacă suntem în apă şi valurile ne doboară, ce facem? Uneori reuşim să mergem mai departe, să punem mâna pe cârmă şi să înfruntăm primejdia. Sunt momente când privim în jur şi vedem totul clar. Dar… de multe ori vedem că, până la urmă, ne vom duce la fund…
.
Ar fi perfect să ne gândim la tot în perspectivă – să nu renunţăm la luptă. La sfârşitul zilei cu asta rămânem – o să ştim că am făcut tot ce am putut iar a doua zi ne vom trezi şi vom încerca din nou. Şi din nou…

 

Marile decizii

“Cel mai obositor lucru în viaţă este să fii nesincer”Anne Morrow Lindbergh.
.
Există momente în viaţă când simţim nevoia de a renunţa la control… să ne spunem simplu: “ce va fi, va fi!”
Uneori, înaintea marilor decizii, ar trebui să lăsăm deoparte reguli, secrete, îndoilei. Ce ar trebui să facem atunci când cineva drag nouă face o mare greşeală? Avem adesea impresia că doar privind doi oameni ştim totul. De fapt… nu vom şti niciodată ce se găseşte “în spatele uşilor închise”… doar pentru că pentru noi ceva pare în neregulă, nu înseamnă neapărat că nu e bine.
.
Oare ar trebui uneori să mai uităm de precauţie şi să ne trăim viaţa?
Am înţeles, cândva, un mare adevăr: oamenii nu caută adevărul ci… “confirmări”…
Aţi observat? Ori de câte ori încercăm să reparăm ceva (toţi suntem “perfecţionişti”, nu-i aşa?), stricăm lucrurile mai rău…
.
“În orice este o crăpătură, aşa poate pătrunde lumina”Leonard Cohen.
.
Inima cere ce vrea. Ne forţează să acţionăm când raţiunea ne dictează altceva… Inima dărâmă totul în calea ea – ea poate distruge totul. Ajungem să ne “trezim” în locuri unde raşţiunea nu ne-ar fi lăsat să păşim nicicând…
Şi atunci…? Riscăm totul pentru fericirea altuia?
Am înţeles că, atunci când facem ce trebuie, nu ni se garantează un final fericit… Dar oare nu finalul este tot ce contează? E scopul în sine.

 

Maturitate

Sentimentul că nu suntem la înălţimea celorlalţi ne urmăreşte adesea.
.
Churchill spunea că “Cei care nu învaţă din trecut, sunt condamnaţi să repete greşelile”...
.
E ca şi cum ai fi într-o barcă. Ai o vâslă şi vâsleşti cu putere. Vâsleşti furios, alimentat de aşteptările celor din jurul tău… Nu încetează niciodată – dar te prinde într-un cerc. Dacă vrei să mergi mai departe, trebuie să vâsleşti cu vâsla – acea vâslă care reprezintă felul în care te vezi tu…
.
“Învaţă să fii aşa cum eşti şi să renunţi cu graţie la ce nu eşti” – spunea Henri Fredederich Amiel.
Cummings afirma, pe bună dreptate: “Este nevoie de mult curaj ca să fii cine eşti cu adevărat”
.
În viaţă vine un moment când îţi dai seama care este adevărul. Să fii matur înseamnă să ştii cine eşti. Şi să ai curajul să fii acea persoană…
.
 

Dorinţă

Mi-aş dori… să am alături oameni care să nu ştie neapărat unde vor să ajungă, atâta vreme cât vor să parcurgă drumul alături de mine… oameni cu care să am chef să plec oricând, undeva… oriunde…

 

Blogenciclopedia (51) – Onicomicoza

Ciupercă” – un cuvânt la auzul căruia ne trec fiori (cu excepţia celor comestibile, desigur!)…
Şi, când acestea trăiesc sub unghiile noastre, coşmarul este asigurat.
Onicomicoza - termenul medical pentru ciuperca piciorului – este o infecţie micotică (ciuperca patogenă umană) care apare atunci când fungii invadează unghiile de la mâini sau de la picioare, precum şi pielea subiacenta (patul unghial). Sunt afectate mai frecvent unghiile membrului inferior, deoarece acestea cresc mai încet, favorizând astfel dezvoltarea micozei.

Există 4 tipuri de infecţii fungice ale unghiei, dintre acestea, cel mai frecvent tip întâlnit este cel cu Dermatophytes (onicomicoza subunghială distală).
.

Onicomicoza se poate “dobândi” extrem de uşor – mergând pe o suprafaţă umedă, ciuperca poate intra prin crăpăturile de la marginea de sus a unghiei. Se hrăneşte cu unghia – o mănâncă, practic! Ciuperca va creşte apoi din suprafaţa unghiei.

.
Încălţămintea care permite unghiei să se vindece şi să rămână sănătoasă este cea închisă la vârf şi fără toc (pantofii cu toc înalt pun presiune asupra unghiilor).
.
Remediu “pentru acasă”:
.
2 părţi oţet+4 părţi apă+câteva picături esenţă de cimbru
.
- nu este valabil pentru orice ciupercă, dar are un mare avantaj – este antiseptic şi nu dăunează niciodată – chiar dacă nu omoară ciupercile, vă odihneşte picioarele.
.
Ascultă-ţi bine corpul – îl cunoşti mai bine decât oricine!
Dacă tu crezi că este ceva în neregulă cu corpul tău, continuă investigaţiile –
uneori este diferenţa dintre viaţă şi moarte! Sănătate!
sursa: www.doctoroz.com
.
Citeşte şi:

Share/Bookmark
 

Bloggeri, la arme! Alegeti negrul!

Din dorinţa de a nu “rata” nici o informaţie, îmi permit să îl copiez pe Cabral:

Uimitor sau nu, eforturile de a mobiliza blogosfera romaneasca intr-un tambalau organizat s-au soldat cu ecouri mici. Cel mai important motiv a fost lipsa unor premii substantiale, si aici nu ma refer numai la bani ci si la importanta premiului in sine ca si experienta.

Uite ca, de data asta, sunt sanse mari sa vedem rezultate spectaculoase. Se da concursul acesta.

Ideea este ca blogosfera se imparte in cinci tabere, avandu-i ca sef de triburi pe urmatorii: CabralDenisucaClickioeCostin si Chinezu (da, in posturile prin care anuntau intrarea in concurs ceilalti 4 muschetari au tacut malc si nu au dat link catre ceilalti. Eu sunt mai transparent si va spun din start care sunt taberele pe care le puteti alege. Bre, concurentilor, se aude? :p ).

Cele cinci tabere concureaza pentru un bulk de premii (pe care le vor primi membrii din echipa castigatoare): o excursie in China, doua excursii la Londra, un Amazon Kindle (ebook-reader) si 5 premii a 300 euro fiecare. Deci, daca alegi tabara care va castiga poti rade la sfarsit in China (o sansa) sau la Londra (doua sanse), sau cu unul dintre celelalte premii disponibile pentru castigatori.

Acum, daca tot e campanie electorala, va spun de ce sa alegeti tabara mea: eu suplimentez premiul cel mare, excursia in China, cu inca un loc. Asta inseamna ca pentru ai mei premiul cel mare se dubleaza si sunt disponibile doua locuri pentru China.

Apoi, pentru ca ceilalti vad ca pierd timpul si nu stiu cum a se organiza… eu nu ma fac ca… fac, ci chiar fac! (mai aproape de discursul unui politician tembel nu cred ca reusesc sa zic).

Deci… ganditi-va pentru ce vor sefii celelorlalte partide blogosferice voturile voastre: pentru a se deplasa pe carca voastra in China!

Opriti aceasta opresiune!

Eu va ofer sansa de a va lupta pentru sansele voastre, si las la dispozitia intregii echipe tot fondul de castiguri! In timp ce celelalte partide va ofera o singura sansa de a merge in China, eu va ofer doua sanse! Aveti o sansa in plus sa castigati!

Asadar… acum intelegeti de ce spun: alegeti negrul!

Mergeti pe pagina concursului, alegeti widget-ul castigator (cel negru, evident!), puneti widget-ul pe blogul personal si convingeti-va vizitatorii sa-l foloseasca pentru cautari intru placerile lor proprii si personale! Hai!

 

Blogenciclopedia (50) – Şapte “păcate” mortale

Obiceiuri proaste care ne fură ani din viaţă… Habar nu avem care sunt acelea… Habar nu avem că prezintă riscuri şi tocmai de aceea sunt aşa periculoase.
Există cel puţin şapte obiceiuri proaste, adevărate “păcate” mortale, pe care le avem zi şi noapte, fără ca măcar să ştim… Cum se pot înlocui ele, prelungindu-ne astfel viaţa?
.
1. Dimineaţa… sună ceasul… te dai jos din pat – primul păcat este…?
ESTE TOTAL GREŞIT SĂ NU TE ÎNTINZI!
ai nevoie doar de 2-3 minute de exerciţii fizice – îţi vor stimula respiraţia, te ajută să începi ziua mai concentrat asupra propriei persoane şi alert…
.
2. Te-ai trezit… ţi-ai făcut “încălzirea”… ai mers la baie… al doilea păcat este…?
NU SĂRI NICIODATĂ PESTE MICUL DEJUN!
“nu mi-e foame dimineaţa” – spun cei mai mulţi… Gereşit! Nu trebuie să mănânci mult! Când ţi-e foame, corpul spune “nu mă mai obosesc să mănânc pe îndelete, devorez orice îmi apare la orizont!” – Un sandviş rece însoţit de o băutură magică (banane, afine, tărâţe, miere şi proteină de soia) îţi vor asigura energia necesară pentru câteva ore.
.
3. ora 8… trebuia să ajungi la serviciu şi eşti în întârziere… al treilea păcat…?
FEREŞTE-TE DE STRESUL ÎNTÂRZIERII!
întârziatul provoacă stres – nu mai deţii controlul – alţii controlează situaţia, fiindcă tu ai întârziat… stres cronic – soluţia salvatoare? – pune-ţi ceasurile cu 10 minute înainte!
.
4. ora 15…. ora “vrăjită”… ora la care te “cheamă”… al patrulea păcat – automatul de gustări (supranumit “mâncatul fără cap”!)
NU-ŢI POTOLI FOAMEA FĂRĂ CAP!
fii conştient ce mănânci!  organizează-te! – pregăteşte-ţi duminica (pentru toată săptămâna!) punguţe cu “gustări” – în fiecare punguţă pune 12 migdale+18 covrigei (100 calorii) – le arunci în geantă şi, când te “roade”, apelezi la cantitatea suficientă de gustare!
.
5. ora 18… păcatul… 5!
RENUNŢĂ LA “RELAXAREA” DE PE CANAPEA!
în favoarea unei jumătăţi de oră de mişcare… metabolismul lucrează după masă şi încă nu este bine să… dormi…
.
6. ora 19… aduce uneori al şaselea păcat…
NU TE IZOLA!
îţi spui că n-ai chef de nimeni şi de nimic… te poţi relaxa comunicând… în felul tău – poţi lua o hârtie şi un pix şi poţi scrie bileţele membrilor familiei, colegilor de serviciu sau prietenilor, medicului sau… guvernanţilor – nu vă obligă nimeni să le şi arătaţi cuiva… dar vă “descărcaţi”…
.
7. ora culcării vine cu păcatul… 7 –
PLANIFICĂ-ŢI ORA DE CULCARE!
trebuie să ştii la ce oră te vei trezi – calculează-ţi un necesar de 7-8 ore de somn şi… LA CULCARE!!!
.
Rutina este, se pare, un mod de a avea o viaţă mai lungă.
Dacă vei fi atent la cele 7 păcate, ai toate şansele de a “câştiga” un tonus cu 10 ani mai tânăr!
.
Ascultă-ţi bine corpul – îl cunoşti mai bine decât oricine!
Dacă tu crezi că este ceva în neregulă cu corpul tău, continuă investigaţiile –
uneori este diferenţa dintre viaţă şi moarte! Sănătate!
sursa: www.doctoroz.com
.
Citeşte şi:

Share/Bookmark
 

Pedanţă sau nesimţire?

Locul – metrou
Personajul principal: tânără – 22-23 ani, cochetă
Acţiunea: manichiura – “la botul metroului…”
.
Poate venea fata de la serviciu, nu ştiu, poate mergea la o întâlnire cu Făt Frumos, dar… să fie privită totuşi cale de 7-8 staţii de metrou de către toţi călătorii cum şi-a tăiat unghiile, le-a pilit minuţios şi apoi le-a lăcuit…
Şi pentru că mai avea puţin timp la dispoziţie, şi-a retuşat şi fardul - s-a rimelat şi s-a rujat!
Gata! Ca ieşită proaspăt direct din “coafor” fata era fresh pentru marea întâlnire…
Să fie oare pedanţă sau nesimţire? Voi cum aţi numi-o?
.


 

Pasaj Universitate…

Sper să nu am nevoie vreodată de “ajutorul” lor… Nici măcar… APĂ?????
 

Ce-ai face dacă?

Eşti femeie, (nu foarte curajoasă), te-ai mutat de curând într-un cartier nou, locuieşti la etajul 5 şi încă nu îţi cunoşti bine vecinii.
La ora 23 auzi bătăi insistente în uşă - pe vizor observi că la uşa ta se află un bărbat necunoscut.
Cunoştinţele nu îţi ştiu încă noua adresă. Nu ai nici un apropiat la care să poţi apela la o asemenea oră.
Taci.
Apoi… sună insistent la interfon.
.
Ce ar trebui  să facă o femeie aflată în aceată situaţie, mai ales dacă lucrurile s-ar… precipita?
Să răspundă?
Să tacă mâlc?
Să sune la poliţie?
Să strige după ajutor?
 

1 iunie

Nerăbdător să-şi primească darul de 1 iunie, David nu ştie cum să intre mai repede în casă!
.

DESCHIDE UŞAAAA!!!!!




 

Mitul… morcovilor


Se pare că morcovii nu sunt atât de eficace pentru ochi pe cum se crede…
Sunt grozavi din alte motive.
Se spune că în al II-lea Război Mondial, piloţii de luptă britanici au descoperit ceva numit… “radar”. Puteau astfel vedea avioanele naziste apropiindu-se se Marea Britanie şi le puteau distruge. Nu voiau să afle nemţii că aveau radarul, aşa că au inventat un mit: britanicii aveau mulţi morcovi şi spuneau că de la morcovi puteau să vadă avioanele!
Mitul s-a propagat până astăzi.
Mâncaţi morcovi, dar nu pentru ochi!
.
Share/Bookmark
Citeşte şi:

 

Am dat în mintea copiilor!

Uite-aşa – mi-era dor de copilărie şi de poveştile şi poeziile ei care mă minunau care mai de care. Vă mai amintiţi de…
Zdreanţă…?
(de Tudor Arghezi)

L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,
Cel cu ochii de faianţă?
E un câine zdrenţuros
De flocos, dar e frumos.
Parcă-i strâns din petice,
Ca să-l tot împiedice,
Ferfeniţele-i atârnă
Şi pe ochi, pe nara cârnă,
Şi se-ncurcă şi descurcă,
Parcă-i scos din câlţi pe furcă.
Are însă o ureche
De pungaş fără pereche.
Dă târcoale la coteţ,
Ciufulit şi-aşa lăieţ,
Aşteptând un ceas şi două
O găină să se ouă,
Care cântă cotcodace,
Proaspăt oul când şi-l face.
De când e-n gospodărie
Multe a-nvăţat şi ştie,
Şi, pe brânci, târâş, grăbiş,
Se strecoară pe furiş.
Pune laba, ia cu botul
Şi-nghite oul cu totul.
– “Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. — “L-a mâncat!”
“Stai niţel, că te dezvăţ
Fără mătură şi băţ.
Te învaţă mama minte.”
Şi i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l-a îmbucat,
Zdreanţă l-a şi lepădat
Şi-a-njurat cu un lătrat.
Când se uită la găină,
Cu culcuşul lui, vecină,
Zice Zdreanţă-n gândul lui
“S-a facut a dracului!”

 

Amintiri din copilărie – mamaia de ochelari


Amintiri din copilărie – de Ignat am povestit cum mi-a rămas în minte amintirea Crăciunului.
Astăzi mi-am amintit de… mamaia de ochelari. Nu era bunica mea – ea a murit din păcate când eram mult prea mică pentru a-mi aminti multe despre ea. Nici măcar nu îmi amintesc dacă îmi era rudă sau nu… O numeam “mamaia de ochelari” pentru că era una dintre puţinele bătrâne purtătoare de ochelari, mari, cu ramă neagră, care îi dădeau un aer… aparte…
Locuia într-o căsuţă care atunci părea a fi una din poveşti. Era de fapt o căsuţă mică, din chirpici. În jurul casei avea un “pridvor” cu “gărduleţ” pe care noi, copiii, o consideram de multe ori “balcon”, ori un vapor de unde “pescuiam” cu undiţa găinile din curte…
În casa modestă, , cu pământ pe jos, avea un pat foarte înalt dar extrem de moale (avea o saltea plică cu puf de gâscă) şi deasupra o cuvertură (sau macat, cum îi spunea ea) al cărui miros mi-a rămas în minte – un amestec de levănţică, săpun de rufe şi… aer curat – nici nu pot să descriu acel miros pe care nu l-am mai simţit niciodată.
Avea în mijlocul camerei o măsuţă cu trei picioare – “handmade” ar fi numită acum. De fapt “handmade” era aproape totul în acea căsuţă de poveste.
Mai puţin farfurioarele din sticlă în care ne punea, nouă, copiilor, dulceaţă de trandafiri – ne amuzam teribil când o mâncam, pentru că… “scârţâia” în dinţi… şi paharele înalte din care “serveam” şerbet cu apă rece – era o modă pe atunci – într-un pahar înalt, plin cu apă rece, se punea o linguriţă cu coadă lungă, plină cu şerbet. Şi asta îţi dădea “ocupaţie” ceva timp, în care ea, bătrâna, nu avea grija că i-ai putea fugări găinile, raţele, curcanii şi gâştele prin ogradă.
Îmi plăcea pe atunci să-mi facă din flori multicolore coroniţă şi să culeg muşeţelul din curte (are şi culesul muşeţelului “tehnica” lui – îţi faci degetele “grebluţă”, le ridici şi tragi – în palmă îţi rămân astfel doar florile de muşeţel…), adoram să mâncăm fructele direct din pomi – ah… acum, în luna mai… cireşele erau în toi… ce amintiri dulci şi plăcute…
 

Ai vrea să-i vezi?


Cu certitudine, nu sunt prima persoană care (îşi) pune această întrebare.
Ai un blog, ţi-ai creat un blogroll, sunt persoane pe care ajungi să le cunoşti foarte bine datorită articolelor şi comentariilor scrise. Îţi sunt dragi unii şi nesuferiţi alţii.
Unii blogeri şi-au postat încă de la început fotografia – ştii cu cine stai de vorbă. Alţii însă (cum este şi cazul meu), nu au făcut-o.
Ai avut vreodată curiozitatea de a şti cum arată cei cu care faci “conversaţie” aproape zilnic? Sau te temi să nu ai vreo decepţie? Are importanţă cum arată ei sau pentru tine ar rămâne aceeaşi şi după ce le-ai vedea “faţa”?
Ai fost vreodată şocat de faptul că cel pe care îl credeai a arăta într-un anume fel este… cu totul diferit?
Îi consideraţi ipocriţi pe cei care nu-şi arată faţa? Îi suspectaţi că ar “ascunde” ceva?
.
Share/Bookmark
Citeşte şi:

 

Acum să văd cine mă mai… citeşte!

Cu două zile în urmă am solicitat retragerea din minunatul, extraordinarul, link-uitorul, ping-uitorul şi mâncătorul de nervi ZeList!
Acestea fiind spuse, de-acum înainte, cine mă (mai) citeşte şi mă (mai) vizitează, o va face, sunt sigură, numai şi numai dacă nu urmăreşte alte “interese”.
Oricum, mi s-a părut de bun simţ să-mi anunţ această “retragere”.
Acum să văd! Cine mă (mai) citeşte?
 

Cine comandă, plăteşte?

Este extrem de neplăcut să ai 20 de ani, să îţi doreşti să te distrezi, să trăieşti viaţa din plin şi să te fi născut într-o familie modestă din punct de vedere financiar.
.
Fiind femeie şi, în plus, născută şi crescută în alte “vremuri”, nici nu bănuiam prin ce trece un tânăr la această vârstă. Şi, înclin să cred că este mult mai dificil pentru un băiat decât pentru o fată.
.
Tânărul cu care vorbeam deunăzi, era foarte “pornit” împotriva unui anumit gen de fată, cu un comportament care se pare că a devenit “molipsitor”. Îmi spunea:
- Îmi place o fată, îmi dă de înţeles că mă place şi ea, vorbim la telefon ore în şir, dar, pur şi simplu îmi este teamă să o invit undeva. De unde în discuţii susţine sus şi tare că nu o interesează băieţii cu bani, că îşi doreşte pe cineva care să fie atent, tandru, respectuos şi mai ştiu eu cum, în clipa în care stabilim un loc de întâlnire, acesta va fi, fără doar şi poate “la mall”. Nu mai suport să aud cuvântul: MALL.
- De ce, ce e atât de rău în mall?
- Păi… când ai portofelul plin de bani, nu e nimic rău. Dar, când eşti student şi ai şi tu în buzunar doar câteva hârtii de 10 lei, pe cuvântul meu, că nu ai curaj să intri în mall nici cu mama…
- Trebuie neapărat să cheltui bani?
- Daaaaa!!! Aici e problema! Ele nu caută băieţi cu bani, dar, nici nu intri bine în mall şi auzi: “- Ştii, n-am apucat să mănânc nimic astăzi, nu vrei să-mi iei şi mie un croissant cu ciocolată?” – iar întrebarea inocentă este pusă în faţa unui stand unde amărâtul de croissant nu costă decât… 12 lei… poţi să nu îi iei? Te faci de ruşine, plus că, leşină fata de foame. Apoi, i se face şi sete, că… deh… a mâncat! Îi iei şi un suc natural – căci apa plată nu taie setea… şi îşi aminteşte că nu a avut de unde să îşi cumpere ţigări… te mai şi întreabă: “dar ţie nu ţi-e sete?” – cum dracu’ să-ţi fie sete când deja ai cheltuit jumătate din banii din buzunar şi înca n-aţi ajuns la cafenea?
.
Ei… povestea cu fata în mall a fost destul de lungă şi tristă. Fata a vrut şi pizza, şi prăjiturică, din nou suc, şi film, şi popcorn şi dus acasa cu un taxi…
.
În condiţiile astea, îmi spune bietul de el, mai fac ceva economii şi mai reuşesc să o mai scot odată în oraş peste vreo trei-patru luni…
Să fie oare criza vinovată? Fetele chiar nu au ce mânca acasă? Au şi ele bani de buzunar – dar… pardon! ăia sunt pentru farduri, cosmetică şi coafor! Pentru restul sunt… băieţii, nu?
.
Mă gândeam eu… ce frumos era în alte vremuri în care, din bun simţ sau… sau nu ştiu ce, se cam aplica vorba românească… cea cu “foaie verde, solzi de peşte… cine comandă – plăteşte!”…
.
Bag seamă că, deşi fiu-meu n-are nici măcar doi ani, eu mi-am adoptat deja postura de… soacră!
.
.
Share/Bookmark

Citeşte şi:

 

Moartea este un partener incomod

Articol publicat pe www.cenusadetrandafir.ro
 

Blog la aniversare

Cu un an în urmă, pe 29 mai, îmi întâmpinam potenţialii cititori astfel:
.
Păcatul este natural, poate chiar benefic, în mod evident este imposibil de evitat
Vorbareaţă şi întreprinzătoare, Maxine încearcă să fie o gazdă bună pentru grupul sosit.” – Ca şi interpreta principală a unuia dintre filmele mele preferateNoaptea iguanei, (dar cu modestie, fără a avea pretenţia de a fi la nivelul Avei Gardner… ), îmi doresc să pot fi o gazdă bună pentru toţi cei care vor binevoi să “poposească” alături de mine.
Prin rândurile pe care le scriu, încerc să fiu puţin mai aproape  de “lume”, de cei cu care uneori îmi doresc să pot vorbi dar, pentru că viaţa ne face să fim deseori mult prea ocupaţi pentru a da un telefon de… “ce mai faci?” sau de a merge într-o vizită aşa… la “o şuetă”… paginile ce vor urma se vor a fi atât un jurnal, cât şi un mod de a comunica.
Şi, pentru că “vorba lungă-i sărăcia omului”, pentru că acesta nu este un articol, ci doar un mesaj de întâmpinare, vă spun tuturor celor care mă “vizitaţi”
BINE AŢI VENIT !
.
Acum, la împlinirea unui anişor,  vreau să le mulţumesc din tot sufletul celor care, prin vizitele ori comentariile lor, au fost alături de mine. Vă spun tuturor (mai puţin spam-erilor!) acelaşi bun venit şi… vă mai aştept pe la mine!
 

- de Marin Sorescu

Simetrie
.
.

Mergeam aşa,
Când deodată în faţa mea,
S-au desfăcut două drumuri :
Unul la dreapta,
Şi altul la stânga,
După toate regulile simetriei.

.

Read the rest of this entry »

 

Cuvintele sunt permanente

Uităm mult prea des un mare adevăr: cuvintele sunt permanente. Cel puţin o dată în viaţă, fiecare dintre noi a spus ceva ce şi-a dorit să fi putut lua înapoi. Pot fi ignorate ori iertate – uitate însă… niciodată.
.
Copil fiind, mama îmi spunea mereu: gândeşte de două ori înainte de Read the rest of this entry »
 

Blogenciclopedia (49) – Simptome alarmante

Durerea ciudată, sfâşietoare, poate transmite semnale la timp, cât să se mai poată face ceva. Ea anunţă că ceva nu este în regulă.
.
5 dureri care ar putea fi transmise de cancer
.
Nu este de glumit cu cancerul – ignorat, el nu dispare ci, din contră, se extinde, Read the rest of this entry »
 

Samuraiul sommellier

 

Frica lui Cuncea

În cadrul une emisiuni televizate, difuzate astăzi, actorul Ovidiu Cuncea a dat glas unor adevăruri nespuse de către foarte multe persoane. El a fost întrebat, pe stradă, dacă nu se teme să spună atâtea adevăruri.
.
FRICA – un cuvânt ce nu a mai fost folosit de mai mult de 20 de ani. Frica de a spune adevăruri la adresa conducerii statului, frica de a-ţi contrazice şeful la serviciu, frica de a mai trăi în România.
.
“2010 – Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte” - a propus actorul să se numească moţiunea de cenzură ce ar trebui adoptată de către opoziţie.
.
 

Cum se mănâncă?

Un tătic atent cu băieţelul lui, un copil minunat şi biscuiţi pe care-ţi vine să-i cumperi pentru… lăpticul tău!

 

Blogenciclopedia (48) – Plan de slăbit pe 2săptămâni

Foarte multe persoane îşi propun să ţină regim – “de mâine”, “de luni”, “de la 1″ – vi se pare cunoscut? Şi, chiar dacă iau startul cu bine, după o săptămână, o lună ori două… eşuează. De ce? Care sunt capcanele? – de cele mai multe ori tentaţiile sunt în capul listei. Gătitul sau mâncatul alături de cei din familie care nu au probleme cu greutatea, Read the rest of this entry »
 

Întoarcerea la Eden

Articol publicat pe: www.cenusadetrandafir.ro
 

Senzaţii

V-aţi trezit vredată cu senzaţia că ceva nu este în regulă? Ca atunci când dormi cât trebuie şi totuşi eşti foarte obosit?
Ţi s-a părut că porţi asupra ta o greutate pe care nu o poţi defini?
Te-ai simţit la trezire cu senzaţia că eşti străin în propriul pat?
Are rost să pun întrebări? Are rost să caut răspunsuri?
Nu-i putem învăţa nimic pe oameni, îi putem doar ajuta descopere ce se află deja în ei. – Galileo Galilei
 

Obstacole

Succesul este adesea obţinut de cei care nu ştiu că eşecul este inevitabil. – Coco Chanel
.
Avem uneori senzaţia de bine că am ajuns în vârf, că am obţinut lucrurile pentru care am muncit. Este nemaipomenită! Dar, oricât ne-am dori, acele momente desăvârşite nu durează o veşnicie… Dintr-o dată, poate să ne apară în cale un obstacol şi ne trezim că ne aflăm într-o situaţie mai rea decât eram cândva.
Ce facem când întâlnim un astfel de obstacol? Ne ridicăm şi mergem mai departe – este singura şansă!
Pentru că obstacole întâlnim la tot pasul – unele ne împiedică, altele ne îngenunchează.
Dar, pe lângă deziluzie şi dezamăgire, obstacolele ne oferă şi şansa de a ne ridica – de a fi mai puternici şi mai curajoşi uneori.
Cineva spunea că viaţa împarte cărţile şi trebuie să jucăm cu ce avem în mână. Dar oare, cu viaţa la masa de joc, putem avea aşi în mânecă?
.
Lupta însăşi spre înălţimi este suficientă pentru a umple inima cuiva. – Albert Camus
 

Scrisoare de intenţie

Scrisoare de intenţie

Mă numesc XXXXXXXXX, am 34 ani, trebuia să am 39, dar nevastă-mea mi-a mâncat 5 ani din viaţă.
Intelectual de rasă, am liceul început şi facultatea terminată şi un fizic deosebit de atrăgător: obiecte ca: farfurii, linguri, cărţi efectiv se lipesc de mine, este adevărat, asta şi pentru că mă spal destul de rar.
Nu-mi este frică de muncă, dorm lânga ea şi sunt o persoană foarte comunicativă -  când vorbesc de la telefonul firmei.
Am o experienţă semnificativă în vânzări, de mic copil obişnuiam să vând lucrurile părinţilor din casă, sunt o fire foarte dinamică, dar după orele de program.

Pănă acum nu am avut antecedente penale şi sper ca până mă voi angaja la firma dvs. nici să nu am.
Autodidact în marketing, sunt un fin observator al oricărei investiţii, eliminând din start orice fel de cheltuieli colaterale sau fără rezultate.
Spre exemplu, eu am am trimis o scrisoare de intenţie + CV şi firmei XYZ din Constanţa. Dacă răspunsul dvs. este pozitiv şi mă angajaţi, înseamnă că automat banii pe care i-am investit pentru a trimite faxul la Constanţa i-am pierdut şi asta se întampla acum doi ani, când leul era mai puternic. Nu mai vorbesc de faptul că iată, eu am terminat scrisoarea, iar dvs. nu m-aţi chemat pentru interviu. Mie aceste lucruri îmi dau de gândit şi nu pot să nu sesizez anumite tertipuri la care dvs. apelaţi: vă folosiţi de mass-media (daţi anunţuri prin ziare ), este clar un atac la adresa mea.
În primul rând nici nu mă cunoaşteţi şi în al doilea rând nici nu sunt obligat să mă angajez la firma dvs.
În speranţa că v-am făcut să zâmbiţi puţin (lucru care în procesul de vânzare reprezintă un atuu important), dacă vreţi să vă las fara clienţi, n-aveţi decât să mă angajaţi!
.
Mă puteţi suna la…
.
P.S. M
-ar interesa dacă se poate să îmi daţi concediul de odihnă la început.
.
sursa: mail
.
Share/Bookmark
 

Ce-or să ne mai ia oare?

După ce ne-au dat veşti care mai de care mai “bune” – reduceri ale salariilor bugetarilor cu 25%, ale pensiilor cu 15%, următoarea găselniţă este revenirea la vechea indemnizaţie pentru creşterea copilului la valoarea de 600 lei. Read the rest of this entry »
 

Nevastă-mea e femeie de casă – P.A.

Nevastă-mea e femeie de casă.Ca să fie linişte în casă,îi pun toţi banii pe masă.Ca să avem cina pe masă,când vin de la serviciu, comand pizza gustoasă.Ca să mergem la mall,îi iau o rochie scumpă.Ca să fie bine,îi cumpăr flori.Şi soacră-mii.Ca să nu avem discuţii.Şi soacră-mea e de casă.Ca s–o iau pe fiică-sa, trebuia să am casă.Nevastă-mea mă iubeşte.Ca să nu mă obosească,mă înşală.Nu mă supăr.Ca să văd meciul,am cumpărat de toate:bere şi un inel.Pentru ea.Cu diamant.Acum stau acasă.În concediu paternal.
.
Cu acest articol particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema .
.
.
Share/Bookmark
 

Unde începe infidelitatea?

Articol publicat pe: www.cenusadetrandafir.ro
 

Când mintea şi sufletul se contrazic

“Adevărata frumuseţe vine din interior” – am auzit de atâtea ori acest lucru, încât nu mai cercetăm adevărul din aceste vorbe.
.
Da, frumuseţea vine din suflet, dar nu oricine are răbdarea necesară să ajungă la suflet. Prima impresie primează. Dezamăgitor este ca, în spatele unei aparenţe minunate, să se afle un suflet stricat.
Read the rest of this entry »