Comments on: Jurnal interzis

By: Elisa

Elisa — Tue, 02 Mar 2010 23:26:51 +0000

Am avut un jurnal ( o gramada de caiete..) – de multe ori l-am folosit ca exercitiu de scriere, mod de descarcare, partener de dialog…Nu mi-a fost teama daca mi-l citeste cineva. De cand scriam aveam in gand ideea de a fi publicat ( pretentioasa idee, ce as fi avut eu atat de important de spus?) De curand chiar am intrebat-o pe mama daca mi-a citit ceva din caietele mele. Mi-a spus ca nu a fost niciodata tentata sa citeasca si chiar m-a certat cand eu nu am rezistat si am frunzarit jurnalul fiicei mele. Parinti si parinti…

By: Niciodată Singură

Niciodată Singură — Mon, 01 Mar 2010 06:03:02 +0000

Nu ştiu dacă toate mamele fac asta, dar au şi ele (cred) o motivaţie: să afle ceea ce-i ascunde copilul. Nu sunt mamă şi nu am trăit asemenea experienţe, dar cred că nu e uşor să accepţi că, dintr-o dată, copilul tău are secrete şi planuri pentru care nu-ţi mai cere sfaturi. Când mi-a citit jurnalul, mama mea era convinsă că am probleme la şcoală. Măcar, din acest punct de vedere, s-a liniştit apoi

By: Iguana

Iguana — Sun, 28 Feb 2010 18:17:12 +0000

Leo, după răspunsurile primite până acum, sunt tentată să îţi spun: bine ai făcut că n-ai avut!

By: Iguana

Iguana — Sun, 28 Feb 2010 18:16:25 +0000

Andi… altă mamă… cititoare!

By: Iguana

Iguana — Sun, 28 Feb 2010 18:16:00 +0000

Cella, e bine dacă nu ai în jur “cititori” nepoftiţi!

By: Iguana

Iguana — Sun, 28 Feb 2010 18:15:30 +0000

Niciodată Singură, chiar toate mamele fac acest lucru? Fără să vreau am rezultatele unui posibil sondaj: răspundeţi la întrebarea: “Mama voastră v-a citit jurnalul intim”?

By: Leo

Leo — Sun, 28 Feb 2010 16:33:14 +0000

N-am avut niciodata un jurnal, din lipsa de consecventa. Eram tentata sa-l incep, dar il abandonam repede…

By: Andi

Andi — Sun, 28 Feb 2010 14:58:37 +0000

In clasa a saptea ajunsesem la volumul 7 Un volum avea 200 de pagini. Apoi mi le-a gasit maica-mea si m-am oprit pana intr-a 9-a. Scriu mai rar, dar am un raft de biblioteca

By: CELLA

CELLA — Sun, 28 Feb 2010 14:25:44 +0000

de când mă ţin minte scriind am “jurnale”
mă citesc doar eu atunci când am nevoie de mine:))) să-mi dau câte-un “sfat”
blogul nu-l consider jurnal, al meu în nici un caz, e doar un pretext aşa cum am menţionat acolo în diverse comentarii ori contexte. şi el şi “eu”:)

By: Niciodată Singură

Niciodată Singură — Sun, 28 Feb 2010 14:21:51 +0000

Da, am ţinut un astfel de jurnal. Din clasa a VI-a până în urmă cu vreo 5 ani. Am adunat, în timp, aproape 50 de caiete de diferite mărimi (de la cele obişnuite, cu 24/48/100 de file, la cele studenţeşti), plus însemnări făcute pe foi A4 sau carneţele/agende. Jurnalul m-a ajutat foarte mult să mă descopăr, să mă analizez, să mă cunosc, să evoluez şi să-i înţeleg pe cei din jurul meu. Întotdeauna am spus că jurnalul era psihologul meu, pentru că în el scriam orice, oricând şi nu mă judeca niciodată. Prin clasa a VII-a s-a întâmplat ca mama să dea de el şi să-l citească mai mult de curiozitate. Am fost atât de supărată, încât nu a mai făcut asta niciodată. Am renunţat la jurnal în perioada în care l-am cunoscut pe cel care mi-a devenit soţ. Pentru că n-a mai fost nevoie să-mi încredinţez gândurile unui „martor mut“