- îţi expuni problema —- medicul te consultă şi îţi pune întrebări suplimentare —- îţi prescrie apoi o reţetă (sau îţi dă o trimitere către un medic specialist sau pentru investigaţii suplimentare) —- te informează despre ceea ce are voie şi ce nu are voie să facă şi despre dietă. .
- stomatologul —- te pune să deschizi gura, îşi face meseria, apoi te anunţă: “o oră nu aveţi voie să mâncaţi” – de câte ori v-a explicat medicul stomatolog în ce constă “plombarea unei măsele”, “extirparea unui nerv” sau “obturarea unui canal”? .
- ginecologul —- de câte ori v-a explicat în ce constă examenul medical, ce afecţiuni poate determina în urma simplului control, la ce vă foloseşte un anume test şi cât de sigur este? De câte ori v-a informat şi despre riscurile unui anumite proceduri? . - când vi s-a recomandat un medicament, în afara dozei prescrise, de câte ori vi s-a spus ce se întâmplă dacă întrerupeţi tratamentul, sau dacă îl “combinaţi” cu alte medicamente, despre riscurile de sarcină ori de altă natură? Nu cumva, de cele mai multe ori “prospectul” medicamentului a fost cel care v-a atenţionat? .
- în cazul unei intervenţii chirurgicale – de câte ori v-a luat medicul de-o parte şi v-a explicat în ce constă exact intervenţia, ce se întâmplă cu dvs. după operaţie, la ce simptome trebuie să vă aşteptaţi în următoarele zile, ce trebuie să faceţi şi ce nu, care este perioada normală în care trebuie să vă reveniţi? Cele mai multe “amănunte” nu le-aţi aflat de la alţi pacienţi, de la cunoştinţe care au trecut prin aceeaşi experinţă sau de la personalul auxiliar din spital cu ca “aţi fost atent”?
.De câte ori oare medicul a avut răbdarea de a vă explica, (după stabilirea diagnosticului în baza căruia v-a prescris un tratament) despre ce anume este vorba – ce înseamnă boala respectivă, cauzele ei, despre speranţa de însănătoşire şi importanţa respectării indicaţiilor şi tratamentului prescris de el? .
De câte ori nu aţi aflat multe aspecte extrem de importante de-abia după ce le-aţi ” încălcat” (iar dacă eraţi informat n-aţi fi făcut-o!)? .
Tu ai fost vreodată dezamăgit din pricina lipsei răbdării sau indiferenţei medicilor? .
.
Alte rubrici:
relatia doctor – pacient este, ca si relatia militian – cetatean, ca si relatia functionar public – contribuabil apropiata de cea de altern – subaltern
Eu, personal, nu. Dar prietena mea a trăit o experienţă extrem de neplăcută la medicul ginecolog, un moş plictisit şi blazat. Nu numai că a fost brutal şi necioplit când a examinat-o, dar s-a şi supărat când a aflat că ea „a îndrăznit“ să-şi facă analize într-o altă clinică decât a lui. Pur şi simplu, a făcut-o să plângă! Ca să nu mai spun că i-a pus şi un diagnostic eronat!
VanGhelie, comparaţiile tale sunt pertinente!
Niciodată Singură, eu am abordat această problemă cu un medic (faţă de care nu eram pacientă, ci amică) – mi-a spus că el nu este dispus să îi înveţe anatomie şi fiziologie pe toţi pacienţii şi că, dacă vor să fie informaţi, n-au decât să caute pe google.
Ideea este că nu toţi pacienţii au nivelul material sau intelectul adecvat unei asemenea căutări. Întrebarea mea plecase de la mai multe cazuri despre care auzisem într-un timp foarte scurt:
– un vecin murise deoarece nu ştia că, dacă întrerupe brusc tratamentul pe care îl făcea, decesul este inevitabil.
- cazul unei femei care era să leşine de frică înaintea unei investigaţii ginecologice (doar pentru că nu ştia în ce anume constă investigaţia respectivă)
- pacienţi ieşiţi din cabinetul stomatologic ce răspundeau la întrebarea “ce ţi-a făcut?” cu… “nu ştiu – a umblat pe acolo, am vrut să o întreb, dar îi povestea asistentei cum a fost la nuntă şi mi-a fost jenă să o întrerup!”
- pacient ajungând în şoc anafilactic în urma unei injecţii făcute fără a i se spune că este penicilină, substanţă la care era alergic…
Am certitudinea că, deşi unii medici ştiu bine ce ar trebui să facă, cât timp le este permis, încearcă să “se sustragă” acestei îndatoriri – de a informa pacientul.
Prietena mea era „tobă“ de informaţii (nu neapărat luate de pe Google) şi ştia la ce trebuia să se aştepte. Partea proastă e că, din cauza firii ei sensibile, s-a simţit foarte prost din cauza remarcilor doctorului. Atitudinea lui faţă de ea, ca pacientă şi femeie, a deranjat-o şi i-a lăsat traume.
Urasc medicii. (Inafara de unul, care mi-e var.)
Slava-Domnului, nu am avut operatii si nu sufar de vreo boala serioasa. Fac orice sa nu ajung in spital.
De fapt, chiar sunt obsedata de grija asta, n-ai idee cat de tare ma ingrijesc sa nu patesc ceva. Merg la control si cam atat, ii evit cat pot.
Andi, să dea Dumnezeu să fii sănătoasă şi să nu ai de-a face cu medici, spitale şi aletele din categoria asta!
Ştii… în viaţă nu depinde totul doar de noi. Din păcate!
eu intreb. ii zapacesc de cap. si se enerveaza, dar eu imi notez… la noi pacientul e un animal si medicul este un zeu. pacientii sunt de vina pt ca nu reactioneaza la un tratament jignitor
varul meu mi-a zis ca in Scotia si in Anglia te programeaza la control si peste 3 saptamani. Ceea ce e grav e ca trateaza superficial. E o simpla gripa. Ia o aspirina. Erau foarte dezamagiti de sistemul medical…
Evergreen, mai grav este când ceea ce ne răspund nu este tocmai corect sau când “omit” lucruri importante.
Cum spuneam şi în articolul precedent (Trăim numai o dată!) – prietena mea mergea la medic două ori pe an. Este vina ei că nu a ştiut că analiza pe care o făcea nu era concludentă? Sau că laboratorul nu avea dotări de ultimă generaţie?… medicii ar trebui să ne mai spună “câte ceva” şi fără să fie “traşi de limbă”…
Eu am avut parte si de chestii placute si de chestii neplacute. La dentist mi s-a explicat pas cu pas ce se intampla, ce voi simti,etc., iar la oftalmolog mi-a dat dioptrii…fund de sifon aproape. Noroc ca am fost si in alta parte si am fost asigurata ca nu am nevoie de dioptrii mai mari de 0.25…
in afara de medicul stomatolog la care merg de cativa ani, niciunul nu m-a tratat cu “lux de amanunte”, nici macar medicul de familie, el ar trebui sa fie primul care sa dea sfaturi si sa raspunda intrebarilor pacientilor, sau mai bine zis clientilor, cum cred ca am devenit… dar pentru asta e internetul care ne sta la dispozitie 24/7…
Multzam, într-o situaţie mai neplăcută sunt cei care nu au această posibilitate…
Ai dreptate, adevărata relaţie este doctor – client! Şi… la cei mai mulţi funcţionează sistemul “plata înainte, ca la curve…” – pentru că, atât cât plăteşti, atât primeşti!
Vai, Iguana, ce subiect. Imi esti tu draga, de asta m-am orpit sa-ti las doua cuvinte. Mi-s urati de toti medicii, si am avut aproape numai experiente neplacute cu ei, chiar si in strainatate. Un singur om am intalnit, strain, care a fost dragut fara sa fie mieros. Om normal… Cat de greu le-o fi sa se poarte normal, sa-si faca meseria bine ?
Leo, şi eu care credeam că “afară” pacientul este pacient, nu client, şi că este tratat cu responsabilitate şi respect…
Singura diferenta e ca nu se da spaga. Tot e ceva… Eu, una, am “Sindromul Halatului Alb”, poate sunt subiectiva.
Hi, colleague! I love your blog, it’s so interesting! I think it’s pretty popular, isn’t it? I would like to invite you to my favorite Pay-Per-Click system, I believe you can earn with your blog a lot here. My crazy russian friend earns $3.000 per day here! Look, it doesn’t obligate you to anything http://klikvip.com/landings/en/landing2/index.php?aff=35357