Cu explicaţiile nu o scoate la capăt, iar discuţiile ajung întotdeauna în acelaşi punct mort: - “găseşte-ţi un loc de muncă, orice, mamă, orice… numai să ştii că ai unde să pleci dimineaţa…” - “mamă dragă, înţelge şi tu că nu am învăţat atât ca să mă duc acum să lucrez cu ziua sau să mut navete dintr-un loc într-altul pe salariul minim… nu pot să fac într-una compromisuri… nu vrei să le duc şi bani de acasă, doar aşa… să am unde pleca de acasă dimineaţa, cum zici tu? tu nu îşi doreşti să reuşesc să îmi găsesc un loc de muncă adecvat pregătirii şi aşteptărilor mele?” - “da, mamă, da’ uite, băiatul lui Mitulescu de la doi… a început de jos şi uite… acum are şi casă şi maşină…” - “dă-l încolo, mamă, lasă-mă cu exemplele tale… nu vrei să mă ocup de vânzare de droguri, sau de prostituţie? Ştii ce bine se câştigă din astea?”… .
Salvat de telefon! Era chemat la un interviu. Trebuia să se calmeze, să-şi reia mina de tânăr optimist, bine pregătit şi convins că viitorul urma să îi fie prielnic… Fără compromisuri… . Alte rubrici:
Ma gandesc la fiu-meu : mai are putin si va termina si el o facultate, apoi master-ul. Oare isi va gasi ceva de lucru?
Geocer, îi doresc din suflet să îşi găsească de lucru în domeniul pe care şi-l doreşte! Oricum, în ziua de astăzi, în condiţiile crizei accentuate, este din ce în ce mai greu să poţi găsi un job pe măsura pregătirii şi a speranţelor, astfel încât, eu nu aş putea să-i judec pe cei care caută…
un job necalificat, pe salariu minim, e o solutie doar cand nu mai ai de ales. cu un job d-asta n-ai cum sa ajungi la un interviu, de ex
DA, de multe ori, din pricina unui job care să reprezinte “mai mult decât nimic” poţi pierde şansa vieţii. Eu, spre exemplu, am ratat multe şanse din cauza imposibilităţii de a mă prezenta la interviu – la ora respectivă aveam responsabilităţi de îndeplinit la serviciu…
Se pot face şi compromisuri de dragul părinţilor. Fiindcă întotdeauna ne doresc binele, evident. Dar important este să mergem în viaţă pe drumul acela pe care ne simţim, totuşi, cel mai bine. Profesional vorbind… Aici nu suntem întotdeauna în asentimentul părinţilor. Ulterior înţeleg şi ei…
Cristian Lisandru, ai dreptate, dar când argumentul părinţilor sunt… vecinii… asta dă de gândit…
Ce se invata la scoala – facultate si master , doctorat si altele dupa , societatea nu mai da doi bani pe ele.Cu ce te ajuta sa ai o diploma , cunostinte , sperante , daca nimanui nu-i pasa de ele ?
Solutia- recalificarea .Iar daca cel care crede ca mutatul navetelor este ceva sub asteptarile lui , si sub capacitatea lui ,ar trebui sa-si faca proces de constiinta ,si sa vada lumea reala , nu aia roza si frumoasa din scoala .Parintii il vor independent, si cu siguranta binele .Compromisul nu il vad .Sa fie oare un compromis ca trebuie sa incepi de undeva,neconform normelor invatate de tine in scoala ?
Iulia, bine ai venit!
Cred că s-a înţeles greşit “mesajul” pe care am vrut să îl transmit. În cazul despre care am relatat, tânărul nu considera că s-ar înjosi cărând navete ci era conştient de faptul că, acceptând acel “orice” îşi tăia de la rădăcină orice speranţă de a găsi vreodată un job pe măsura pregătirii şi a aspiraţiilor.
Odată ce începi o muncă, dacă eşti un om serios, “te ţii de ea” – asta înseamnă însă că nu mai ai posibilitatea de a găsi şi altceva – cum mergi la interviuri? Te învoieşti zi de zi? Nu ştiu cine îţi permite şi de câtă seriozitate dai dovadă. Nici un angajator nu îţi spune: “aaa, îţi cauţi o altă slujbă? ok, eu te plătesc, iar tu poţi pleca oricând ai nevoie – să dea Dumnezeu să găseşti ceva mai bun decât îţi ofer eu!”… din contră, replica pentru cei care cară navete (şi nu numai!) este: “dacă pleci, poţi să nu te mai întorci! e coadă la uşă de doritori!”…
Şi… nu te supăra, dacă scopul în viaţă ar fi acela de cunoaşte “lumea reală”, de ce mama naibii s-ar mai chinui pe băncile şcolii? După opt clase ar merge frumos la muncă şi…
Tu prin “recalificare” consideri că. economist fiind, spre exemplu, ar trebui să mă angajez menajeră sau bonă? Nu înţelege (din nou!) greşit, nu am nimic nici cu menajerele, nici cu bonele şi cu nici una dintre meserii – dar, tu pentru asta ţi-ai trimite copilul la studii? Sau îl vei învăţa să renunţe la şcoală şi să treacă direct la… “realitate”?
Iulia, compromisul consta in faptul ca incepi pe un drum gresit in viata. Pentru a cara navete nu ai nevoie de scoala! Si, sa presupunem ca dupa ce termini o facultate si un master, incepi sa cari navete, pentru o perioada scurta de timp, de obiciei, pana “gasesti ceva mai bun”…Stii ce inseamna asta? Niciodata nu vei gasi ceva mai bun, O sa te complaci in caratul navetelor, usor iti vei distruge increderea in tine si in fortele tale. Si…poate inetelg si eu, cum devii independent carand navete? Nu cred ca are cineva o problema in a-si schimba meseria, sau a se recalifica (fie si sub nivelul de pregatire), atata timp cat asta se traduce prin mai multi bani, sau prin anumite beneficii! Dar, sa fim seriosi, eu numai in filme am vazut cazuri de oameni care au inceput cu caratul navetelor si au ajuns directori de firme importante…
Sabina, de partea materială nu am mai amintit – sunt joburi unde ar vrea chiar să duci bani de acasă pentru a-ţi face onoarea de a te angaja!
Mi-a fost recomandat acest articol si sincer ma regasesc in aceasta situatie.Exista multi oameni cu cunostinte bune fata de calificarea lor,dar sunt refuzati refuzati datorita oamenilor fara caracter si carora le plac compromisurile..Sunt momente in viata cand mi-as dori sa fiu un mare lingusitor si un om fara caracter(azi,sa spun ceva si maine,sa fac altceva).
Ionuţ, bine ai venit! Îmi pare rău că te afli în această situaţie – şi eu am trecut prin astfel de momente cu ceva ani în urmă şi ştiu cum este – eram în şomaj şi toată lumea mă sfătuia să mă angajez vânzătoare cu ziua… nu mi-ar fi căzut rangul, dar nu am învăţat atâţia ani degeaba şi ştiu în ce condiţii şi pe ce salarii “muncesc” odraslele unor “demnitari” – şi nu pentru că ar fi avut rezultate strălucite la şcoală… pe ei nimeni nu i-a trimis niciodată la munca de jos, dar ocupă posturile unor oameni pregătiţi cu adevărat…
Ştii, dacă nu eşti făcut “de la natură” linguşitor, nici asta nu ţi-ar “ieşi” – s-ar vedea că eşti fals – mai bine… coloana dreaptă – într-o zi se vor rezolva toate – nu cred că această “criză” va dura la nesfârşit. Baftă!