.
Imposibil să nu fi fost şi tu într-o situaţie cel puţin penibilă! Cum ai reuşit să ieşi la liman? *
Eu am făcut prostia de a arunca o perlă de genul “dar ce, sunt blondă?” în prezenţa a nu mai puţin de trei blonde. Am încercat s-o “dreg” cu un “sunt doar blondă în devenire”… dar nu am fost iertată… *
Mi se mai întâmpla uneori să spun bancuri cu “Ion”, “Maria” sau “Gheorghe”, când de faţă erau persoane ce purtau unul dintre aceste nume. De atunci evit cât pot să dau altfel de nume în afară de “Bulă” sau “X”… (şi mă “controlez şi când vine vorba de olteni, moldoveni, ardeleni ori… )
http://paulgabor.com/mizerabila-blogosfera/
Aşa cum am intrat: cu alt banc, ceva mai bine orientat, pe cât posibil…
te faci ca ploua
)
depinde de persoanele din jur, daca sunt prieteni apropiati, nu prea imi fac probleme, imi cer scuze daca am jignit cumva sau incerc sa o dreg cu o gluma…daca sunt colegi de serviciu, mai in varsta sau care nu prea tin la poante, ma fac ca ploua, cum zice si zaqk, ca sa nu rascolesc prea mult…stii tu ce… oricum, nu cred ca e om pe lumea asta care nu a fost intr-o situatie penibila, asa ca sa stam linistiti
Eu am facut cusnostinta cu prietenul unei prietene. Diferenta de ani era de vreo 20 si ceva de ani intre ei. Il vazusem in poze si cand l-am vazut in realitate am vrut sa-i fac un compliment si sa-i zic ca arata mult mai bine in realitate decat in poze. Ce-a iesit…? Aratati mult mult mai bine in poze decat in realitate…. Mi-am dat seama ce am zis cand i-a cazut fata dintr-o data….
Eu nu prea le dreg
. Nu ca n-as vrea, dar cred ca e tardiv… Mizez pe bunavointa, umorul si inteligenta interlocutorului.
Fac multe greseli, din brutala sinceritate, mai am de lucru cu stapanirea de sine.
Cand m-a intrebat cineva la telefon: Stii cine sunt?, i-am raspuns: Stiu, dar nu mai stiu cum te cheama.