Mă emoţionează până la lacrimi cazurile nefericite ale copiilor născuţi cu malformaţii, ori ale celor ce s-au îmbolnăvit şi au foarte puţine şanse de a supravieţui.
.
Sunt indignată pentru că trăim într-o societate care îi obligă pe părinţi să îşi vândă şi sufletul pentru a-şi putea salva copiii bolnavi. Indignată, pentru că întotdeauna se găsesc “fonduri” pentru “reutilarea” locului de muncă al parlamentarilor, pentru că se găsesc “soluţii” pentru a le asigura acestora tot conforul “necesar” pentru a putea dormi liniştiţi acolo unde, culmea, noi dorim să-i găsim descoperind EI modalităţi pentru ca salvarea vieţii unui copil să nu însemne mai apoi traiul lui în sărăcie şi mizerie.
.
Pentru că… dacă o familie îşi va vinde locuinţa modestă pentru a reuşi să strângă 1/4 din suma necesară unei operaţii în străinătate şi se va împrumuta de restul banilor (puţini au şansa de a primi 1/4 din sumă din donaţii…), după operaţie se vor trezi dacă nu pe drumuri, atunci, în cazurile “fericite” vor sta “înghesuiţi” pe la părinţi ori bunici şi nu vor reuşi decât uneori cu eforturi incredibile să-şi achite datoriile. Copilul “salvat” de boală se va cufunda în sărăcie… o altă boală… incurabilă şi ea.
.
Într-adevăr, sunt atâţia copii bolnavi încât, dacă nu eşti foarte înstărit, nu poţi, oricât de mult ai vrea, să îi ajuţi pe toţi. Dar sunt oameni pentru care… costul unei operaţii reprezintă contravaloarea unei vacanţe exotice. Ei se tem să nu fie “înşelaţi” de aşa-zişii bolnavi. Mi-ar face mare plăcere să aud că un astfel de om a luat “sub aripa lui” un copil bolnav şi l-a ajutat să se vindece. În felul acesta nu doar o viaţă ar fi salvată, ci chiar şi un viitor…
.
Mă aruncă într-o stare de nedescris declaraţiile celor care câştigă la jocuri de tip “loto” 0ri “bingo”… “ce veţi face cu banii?” – sunt întrebaţi. Invariabil, răspunsul este: “voi dona o sumă pentru construirea unei biserici”… Oameni buni! Dacă am avea credinţă pentru câte biserici există, am fi cei mai “bogaţi” oameni! Mai reflectaţi puţin! Un calcul (nespecializat) ar duce la concuzia că banii necesari contruirii unei biserici ar salva cel puţin 100 de copii! Reflectaţi puţin, poate credinţa are o altă formă!
Noaptea Iguanei
MORE THAN YOU KNOW
-
-
-
-
-
-
-
twitter
-
-
Starea vremii
click pe foto!
Data Sfintelor Pasti 2010 - 2025
Fazele lunii
DRAGOŞ SILIVESTRU – ACTOR
click pe foto!Medicale on line
Click pe imagine pentru medicina on line
De te-ncrezi în astre…
Orice preluare de text sau imagine de pe acest blog se va face doar cu acordul scris al autorului!Îmi pare rău…
8 Responses
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
Leave a Reply
Comparativ cu posibilitatile noastre actuale sunt consider si eu ca sunt mult prea mari cheltuielile in scop religios facute de “amarasteni” si respectiv din banii publici (adunati in marea majoritate TOT de la “amarasteni”), fata de sumele cheltuite pt necesitatile materiale ale acelorasi “amarasteni”. Eu recunosc necesitatea ajutorului spiritual catre acestia, dar unui ajutor NUMAI spiritual (exclusiv) nu prea ii vad rostul. Poate ca ar fi cazul ca o (mare) parte dintre aceste cheltuieli… “bisericoase” sa fie amanate pt cand n-om mai fi asa saraci (ca populatie, ca indivizi, NU ca tara, ca economie nationala, etc), si “banii publici” astfel economisiti sa fie deocamdata dirijati pt acoperirea unor necesitati mai “lumesti” ale nevoiasilor.
Cat despre banii privati, oferiti de cineva instarit (sau de oarecine dintr-un castig nemuncit si poate neasteptat, desi sperat) – aici consider ca singura persoana care are caderea sa hotarasca este proprietarul banilor. Da, ar fi bine ca SI pt acest scop “sa mearga” o parte din bani, dar recunosc faptul ca SI EU PERSONAL sunt neincrezator cu privire la adevarata destinatie a unor bani dati “peneve” unor necunoscuti. Eu sunt lipsit de posibilitati materiale cat-de-cat semnificative, astfel incat din pacate nu sunt in situatia de a ajuta material (in cuantum semnificativ) pe altcineva (desi – din fericire – nu sunt NICI in situatia de a necesita asemenea ajutor), dar daca situatia s-ar schimba din acest punct de vedere singura modalitate concreta in care as avea incredere sa ajut ar fi sa “iau sub aripa” (vorba dumitale) un anumit copil si “sa nu-i mai dau drumul” decat dupa remedierea situatiei (sau dupa epuizarea “bunavointei” mele financiare, a generozitatii mele – fie in general, fie fata de o singura persoana).
P.S. Off-topic: Nu ne oferiti va rog si posibilitatea abonarii prin mail newsletter la comentarii (cel putin la cele ulterioare propriului comentariu)? Asa cum stau lucrurile acum, doar din intamplare daca aflu despre vreun eventual raspuns la postarea mea. Multumesc anticipat pt intelegere si bunavointa!
Sunt de acord cu tine. E foarte trist ce se intampla cu suflete nevinovate…
Foarte sensibil subiectul si intr-adevar este foarte trist ce se intampla. Dar … mai exista oameni care iau cate un copil sub aripa si au grija de el si nu sunt neaparat oameni extremi de bogati si publici.Multi prefera discretia in astfel de situatii in special pentru protejarea copilului … iar cat despre cei care se odihnesc pe voturile noastre, vorbele deja sunt inutile.
Numai bine!
COROGEANU PRESEDINTE !!! COROGEANU PRESEDINTE !!! COROGEANU PRESEDINTE !!! (trebe spus de 3 ori, al fel ca si nrde cruci cand treci pe langa o biserica)
Pfuuu, Iguana, m-ai atins unde ma doare, pentru ca asta e unul din subiectele la care reflectez cel mai des…
As spune ca nu e doar drama parintilor cu copii, ci chiar a oamenilor de toate varstele – vad in ultimul timp o gramada de anunturi a unor oameni bolnavi, care fac apel la mila celor de rand, pentru a trece peste incercarea la care au fost pusi…
Mi se face greata de ciuda, de revolta si de furie !
Cate ar fi de spus aici… Si cum ma mai simt legata la maini ! Doar Dumnezeu ne mai fereste de astfel de grozavii. Dumnezeu si, poate, solidaritatea omului simplu.
Despre aspectul trist al subiectului nu vorbesc fiindcă pentru aşa ceva nu am cuvinte ci doar lacrimi. Despre iresponsabilitatea majorităţii ” aleşilor” neamului, iar nu vorbesc fiincă este echivalent cu urletul câinilor la lună, dar o soluţie o propun: aceea de a se forma un fond la nivel naţional, sub controlul Ministerului sănătăţii, unde Guvernul să aloce periodic sume strict pentru aşa eva , şi separat un alt fond unde şi persoanele particulare,OAMENII, să depună când pot sume care să poată fi folosite în cazurile de extremă urgenţă. Este mult, mult prea trist subiectul fiindcă până nu te izbeşti personal de aşa nenorocire, nu realizezi cât de prioritară este viaţa în faţa maimuţârelilor altor cheltuieli “de faţadă”. Ce să mai zicem despre modul în care guvernul dirijează banii? Nu sunt cuvinte, ci numai o inutilă şi devastatoare revoltă.
Frumos gândită, iguana, postarea ta.
[...] Cristian Lisandru şi Geanina Lisandru, Krossfire, Dragoş Bucurenci, Elena Agachi, Iguana, Ioan Bistriţeanul, Cristinutza, Nea Costache, Pucca, Viviana, Questioare, Şuţu. Tags: [...]
draga mea,
te-am linkuit si se pare ca linkul meu s-a dus in spam.
Te rog marcheaza-l ca nefiind spam, poate isi revine akismetul meu…
Pup, o zi senina sa ai