LABIRÍNT, labirinturi, s.n. 1. Construcție cu un mare număr de camere și de galerii, în care orientarea este extrem de dificilă; dedal. ♦ Grup decorativ de arbuști care alcătuiesc alei întortocheate. ♦ Fig. Încurcătură, încâlcitură de drumuri în care te orientezi cu greutate; p. ext. problemă, situație încurcată, fără ieșire. 2. (Tehn.) Dispozitiv format din camere și compartimente foarte înguste, folosit în diverse instalații pentru a lungi parcursul unui fluid și a-i diminua astfel viteza.. Cel mai controversat subiect – din punctul meu de vedere – “soartă (destin), liber arbitru…?” . Soarta reprezintă oare suma evenimentelor create sau dorite de către o persoană, influenţate în mod iremediabil şi necontrolabil de către ceilalţi indivizi?
Se spune că soarta ne-o facem singuri, dar condiţia necesară şi suficientă ar fi să ni se ofere posibilitatea să ne urmăm calea. Dacă cei din jurul nostru au alte dorinţe, priorităţi, este posibil ca ceea ce ne propunem noi să devină irealizabil.
Aplicând acest principiu, ar însemna că toate acţiunile celor din jurul din nostru au urmări asupra noastră şi ceea ce facem noi îi va influenţa pe ceilalţi.
Este un lanţ al slăbiciunilor… .
Îmi închipui vieţile noastre ca pe o mulţime de labirinturi personale prinse într-un labirint imens. Labirinturile acestea personale se interferează unele cu altele. Avem o singură alegere – aceea de a ajunge la FINAL. Drumul pe care mergem, labirinturile prin care (ne) rătăcim, sunt atât alegerea noastră, cât şi a “proprietarilor” celorlalte labirinturi.
.
Nu există DOAR liber arbitru. Când un “cineva” alege să urce băut la volan şi intră în peretele casei mele şi mă ucide în somn, nimeni nu mă poate convinge că am ales să mor.
.
Mă întreb… poate avea supremaţie soarta asupra liberului arbitru sau invers? Există vreunul din aceste lucruri?
Religia … ne oferă liberul arbitru: furi, ucizi, minţi, preacurveşti, nu te pocăieşti… vei fi pedepsit “după”…
Care ar fi oare liberul arbitru al unui bebeluş care moare într-un incendiu? Ce ar fi trebuit să facă pentru a-şi hotărî… viitorul?
.
Dacă există o soartă, un destin… atunci de ce sunt judecaţi sinucigaşii?
.
Dacă este vorba despre liberul arbitru, de ce religia îi pedepseşte aici, pe pământ şi nu lasă judecata doar pentru “după”?
.
Credem în soartă şi ne lăsăm în voia ei?
Dacă suntem adepţii liberului arbitru… ce părere ar trebui să avem faţă de şoferul băut care ne ucide o persoană apropiată?
.
Soartă sau liber arbitru? Ne alegem singuri drumul prin labirint, sau ne “ajută” şi cei din jur?
.
.<a href=”http://feedburner.google.com/fb/a/mailverify?uri=noapteaiguanei/ySOc&loc=en_US”>Subscribe to Noaptea Iguanei by Email</a>
.Citeşte şi:
Subiectul abordat constituie o intrebare pertinenta, o dilema intre limitele careia cred ca oscileaza (constientizat sau doar subconstient) orice persoana care si-a facut o obisnuinta din a gandi si care are CAT-DE-CAT spirit filozofic.
CANDVA, in adolescenta, pe cand “le stiam pe toate” mai bine decat restul lumii si pe cand inca aveam convingeri ferme, la urarea “Sanatate si noroc! obisnuiam sa raspund cu infatuare “Lasa, sanatate sa fie, ca norocul mi-l mai fac si eu!” – asta pana cand am primit de la un individ mai… “simplut” replica “Dac’-ai sti dumneata cati au murit sanatosi pe “Titanic”?!?…”, fraza care – TOCMAI din cauza “simplitatii” celui care a emis-o – m-a lasat… “blocat” prin simplitatea si expresivitatea ei. INCA mai raman ganditor cand imi amintesc “faza”…
P.S. Off-topic: Nu puteti va rog sa oferiti posibilitatea abonarii SI la comentarii prin mail (macar la comentariile ulterioare propriului comentariu)?
Eu sunt o fire uituca, zapacita si “imprastiata”, si – daca nu imi este amintit – nu mai intru pe postarile mai vechi (mai ales intrucat nici nu aveti in bara laterala lista celor mai recente articole publicate pe blog, nici nu oferiti la fiecare articol link spre articolul precedent, respectiv urmator), astfel incat nici macar nu aflu DACA mi s-a raspuns, cu atat mai putin – daca da – CE anume.
Victor, greşeala a fost datorată grabei – nu fac asemenea greşeli de fel! Mulţumesc pentru observaţie!
Din păcate, în privinţa abonării la comentariile făcute, se pare că tema pe care o folosesc nu îmi oferă această posibilitate. Voi încerca să găsesc o altă temă care să îmi ofere şansa abonării.
Într-adevăr, subiectul e mai mult decât controversat, ca să zic aşa. Mi-am pus şi eu de multe ori, problema asta, şi pun pariu că nu doar eu.
Cu toate astea, eu cred că e little bit of both. Poate că, în cazul bebeluşului mort în incendiu, nu e liberul lui arbitru, pentru că el, fiind bebeluş nu e capabil să decidă pentru el. E liberul arbitru a celui ce a fost atât de neatent încât să nu supravegheze situaţia.
Sau, în cazul unui matur, mort fără ca el să aibă (aparent) vreo intenţie de genul, e vorba de vreo cale pe care a luat-o, la un moment dat, greşit. Amănuntul ălă, aparent nesemnificativ, care îţi schimbă traiectoria vieţii.
Of, Iguana draga, de cate ori m-am intrebat si eu… niciun raspuns. Habar nu am.
Banuiesc ca ne place sa punem pe seama destinului, soartei atunci cand ne simtim neputinciosi in fata vietii.
Nu am putut accesa site-ul tău toată ziua
Pur și simplu nu se deschidea pagina.
Foarte interesant…
Cred ca ceilalti ne influenteaza vietile (ce bine-ar fi dac-am putea trai singuri). E bine sa stim insa cand trebuie sa inchidem poarta.
O prietena a mers la un curs si acolo s-a tratat si subiectul sinuciderii. Ziceau ca nu e atat de vinovat cel care-si ia viata, cat cei care îl imping la gestul acesta extrem. Din pacate, suntem prea nepasatori la suferintele celorlalti, ne batem joc unii de altii, n-avem empatie, sensibilitate, tinem la orgoliile noastre prostesti… adica suntem niste brute
Suntem atat de neinsemnati in universul acesta, si totusi atat de puternici. Uneori ma abandonez, ma las in voia sortii, alteori ma oblig sa iau decizii si ma gandesc ca in tot raul e si-un bine. Oricum, suntem prea mici ca sa hotaram ce meritam, ce e drept si ce nu… (Daca ne-am pune problemele intr-o gramada si le-am vedea si pe ale altora, le-am lua pe ale noastre inapoi – zicea cineva)
Obisnuiesc sa-mi consolez prietenii cu replica: ce-nseamna la nivel cosmic necazul tau??