Noaptea Iguanei
MORE THAN YOU KNOW
-
-
-
-
-
-
twitter
-
-
Starea vremii
click pe foto!
Data Sfintelor Pasti 2010 - 2025
Fazele lunii
DRAGOŞ SILIVESTRU – ACTOR
click pe foto!Medicale on line
Click pe imagine pentru medicina on line
De te-ncrezi în astre…
Orice preluare de text sau imagine de pe acest blog se va face doar cu acordul scris al autorului!Urmează staţia…
Am senzaţia ciudată că uneori viaţa se aseamănă unei călătorii cu metroul. Ei, nu râde! Te simt puţin… nedumerit! Ne trezim într-o zi pe peron şi înţelegem, sau nu, că aceea este călătoria ce urmează a o face. . “Urmează staţia… cu peronul pe partea…” – nu întotdeauna reuşim să urcăm ori să coborâm acolo unde ne propunem. De multe ori chiar, nici măcar nu suntem hotărâţi – ezităm în ce staţii să ne oprim. Greşim, reuşim… depinde se pare de noi. Dar şi de “partenerii” noştri de călătorie. Unii ne ajută, alţii ne “împing de la spate” iar alţii ne pun piedici. Unii ne sunt dragi, alţii incomozi. Dar sunt partenerii noştri de drum. Ne străduim să îi cunoaştem, ne devin amici ori duşmani. Ne suportăm reciproc mirosurile, melodiile din cască, sunetele soneriilor telefoanelor mobile, destăinuirile în şoaptă ori în gura mare. . Staţie după staţie, zi după zi, viaţa îşi urmează cursul prin tunelul timpului. Oportunităţi, piedici, bucurii, accidente, ratări ori şanse… cam aşa decurge călătoria noastră… . “Urmează staţia Speranţei Cobori la staţia următoare? Ar putea fi şansa ta… Tu alegi!15 Responses
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
Leave a Reply
Frumoasa descriere a existentei noastre, unde suntem calatori ai timpului. MI-a placut si chestia cu statia Sperantei. Cine nu ar vrea sa coboare acolo?
[...] Urmează staţia… Wed Jul 28, 2010 8:37 am Am senzaţia ciudată că uneori viaţa se aseamănă unei călătorii cu metroul. Ei, nu râde! Te simt puţin… nedumerit! Ne trezim într-o zi pe peron şi înţelegem, sau nu, că aceea este călătoria ce urmează a o face. . “Urmează staţia… cu peronul pe partea…” – nu întotdeauna reuşim să urcăm ori să coborâm acolo unde ne propunem. [...] [...]
Ce simplu (si frumos) ar fi sa existe un tronson cu statiile Sperantei, Bucuriei, Zambetului, Fericirii, etc…. dar ar fi oare corect? Ne-am putea urca TOTI in acel tren?
Mi-e teama ca statia Sperantei nu e ultima, mai sunt multe alte calatorii pe care trebuie sa le facem si alte statii in care trebuie sa coboram.
Apune multe metafora asta : ca nu depinde doar de tine unde si cand cobori, ca nu ajunge sa ai vointa, esti influentat si de vointele din jurul tau, ca uneori cobori la o anumita statie nu pentru ca ai vrea, dar pentru ca ai “o treaba” de rezolvat, ca toata aceasta calatorie nu e o plimbare, e presarata cu multe respnsabilitati, ca, dupa ce ca nu-ti place, mai trebuie sa-ti cumperi si bilet…
mă tem că eu sunt cam cioraniană la cuvîntul ăsta: “speranţă”
Leo, mai există şi privilegiaţi – ei au abonamentele făcute în momentul în care se nasc – şi poate chiar vagoane separate… sunt trenuri învechite, sunt trenuri moderne…
Cella, nu-i nici un păcat! Este dreptul tău!
NoWorries, bine ai venit! Ce să răspund? Cred că, dacă “prindem” trenul care circulă pe acel tronson, avem toate şansele… dar, cum nu ştiu Cine hotărăşte şi nici cum e cu liberul arbitru… rămâne să… gândim…
Melicovici, mulţumesc. Pentru tot
In calatoria prin viata, foarte important este sa fii inspirat, sa intuiesti la ce statie sa cobori, sa urmaresti “Statia Sansei”. Odata pierduta, aceasta statie nu mai poate reveni.
As vrea sa fie un metrou suprateran, pentru ca fara lumina nu exista viata pentru mine.
Cred ca am fost in alta viata o adoratoare a Soarelui, o preoteasa a lui Apollo, sau ceva de genul asta. Iubesc viata, lumina, bucuria, cerul, muntii, marea, tot ce ma face sa ma simt cosmica!
Dar ai dreptate, noi alegem…. insa din ceva ce a fost deja taiat pentru noi din infinitul tott al existentei! Alegem in fiecare clipa, marja de eroare fiind destul de mare iar variantele de destin putand conduce radial spre acelasi final, sau dimpotriva, pornind dintr-un centru comun si indepartandu-se enorm!
VanGhelie, ai citat din unul dintre filmele mele preferate!
Maria, să ştii că mă încântă ideea suprateranului!
Anielle, fii binevenită! Câtă dreptate ai! Dacă ratezi şansa…
Te mai aştept!
Nu avem metrou in Timisoara.