click pe foto!
Data Sfintelor Pasti 2010 - 2025
click pe foto!
Click pe imagine pentru medicina on line
Orice preluare de text sau imagine de pe acest blog se va face doar cu acordul scris al autorului!Dragă Maria, Marian…
“Îţi doresc din tot sufletul să ştii să lupţi când vrei să ai, să nu regreţi când pierzi sau dai, să poţi urca când alţii te coboară, să poţi să înduri când alţii te înşală, să poţi zâmbi când inima îţi plânge, să-ţi fie cald chiar dacă afară ninge, să poţi avea dorinţa chiar dacă sunt clipe care trec în nefiinţă, să poţi trăi când lupta e pierdută, să ai în viaţă tot ce sufletul îţi cere: credinţă, dragoste, plăcere… ”
LA MULŢI ANI!
. Aleargă primăvara desculţă prin sat
Şi stele au căzut în nucii grădinii
Dimineaţa nu s-au mai stins, n-au mai plecat
Au rămas ochiuri de izvoare la rădăcina luminii. Read the rest of this entry »
Într-o baltă neagră, Patru ochi luceşte.
Ce sa fie oare?
Este… două peşte! *
Pe un câmp cu viorele
Creşte multe ghiocei.
Şi-a venit copiii noştri Să le culege ei pe toate.
*
Trece lebedele-n zare.
Eu mă uit, ele dispare… *
Prietenii din jur mă cheamă să le spun din viaţa mea aspecte care mă fac nebun, mă ceartă sau mă plâng, nu am ce face, mă-njură sau mă iartă cum doar mie îmi place. ..
Prietenii din jur mă cheamă să le spun de ce e viaţa mea o viaţă de nebun, mă scot din lumea mea, aşa vor ei, mă las-apoi să văd că sunt ai mei.. .
Mă ceartă sau mă plâng, nu am ce face, ei simt acel amestec care acum desface, mă uită când eu vreau să fiu uitat, mă cheamă iar când simt că nu-s chemat… .
Mă-njură sau mă iartă cum doar mie îmi place îi simt în jurul meu, şi nu am ce le face, n-am cum să-i neg, n-am cum să mă feresc să spun că îi iubesc când chiar ei mă iubesc…
*
În familia noastră este sărbătoare astăzi. Dacă ar fi vorbit, cu siguranţă primele cuvinte pe care mi le-ar fi spus David de dimineaţă ar fi fost: “mami, astăzi este ziua lui tatiiii”… Îi spun şi aici La mulţi ani!*
În fiecare an, pe 7 ianuarie, sărbătorim Soborul Sfântului Ioan Botezătorul, zi în care îl cinstim pe cel care l-a botezat pe Hristos în Iordan. Sfântul Ioan Botezatorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminţiei lui Aaron. Naşterea prorocului Ioan s-a petrecut cu şase luni înaintea naşterii lui Iisus. Naşterea sa a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia va rămâne mut până la punerea numelui fiului său. Biserica a închinat lui Ioan şase sărbători: zămislirea lui (23 septembrie), naşterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), tăierea capului (29 august), prima şi a doua aflare a capului lui (24 februarie) şi a treia aflare a capului său (25 mai). * La mulţi ani celor ce poartă numele Sfântului Ioan Botezătorul!
Pe 27 decembrie este cinstit Sfântul Ştefan. Acesta era iudeu de neam, din seminţia lui Avraam. Numele Ştefan este de origine greacă şi înseamnă “coroană”. Când i s-au descoperit moaştele, pe mormântul său scria “chiliel”, care în limba ebraică înseamnă “cunună”, pentru că într-adevăr el a luat cel dintâi dintre creştini cununa muceniciei. Sfântul Ştefan era unul din cei 70 de ucenici; este cel dintâi care a văzut cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu (Fapte 7, 56).
Tuturor celor ce poartă numele Sfântului Ştefan, le urez un sincer
LA MULŢI ANI! 
DIN SUFLET, UN SINCER LA MULŢI ANI CELOR CE POARTĂ NUMELE SFÂNTULUI ANDREI!
Tuturor celor care poartă numele Sfântului Dumitru, din suflet un sincer
LA MULŢI ANI!
Dimitrie a cunoscut adevărul din cuvintele părinţilor săi, dar, mai ales, a început a lucra într-însul darul lui Dumnezeu. Ajungând la vârsta cea mai desăvârşită, părinţii lui s-au dus din vremelnica viaţă, lăsând pe tânărul Dimitrie moştenitor nu numai al multor averi, ci şi al bunului lor nume. Deci, Maximian împăratul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dânsul pe fiul acestuia şi, cunoscându-i înţelepciunea, l-a făcut voievod în locul tatălui sau. Sfântul a fost primit cu mare cinste de cetăţeni, iar el cârmuia cu multa vrednicie poporul, propovaduind pe faţă dreapta credinţă şi aducând pe mulţi la Hristos.Nu după multă vreme, a cunoscut împăratul că voievodul Dimitrie este creştin şi s-a mâniat foarte. Drept aceea, întorcandu-se biruitor dintr-un razboi cu sciţii, Maximian a poruncit să se facă praznice în fiecare cetate, în cinstea zeilor, şi a venit împăratul şi la Tesalonic. Dimitrie fiind întrebat, de sunt adevărate cele auzite despre dânsul, a răspuns cu îndrăzneală, mărturisind că este creştin şi a defăimat închinarea păgânească.
Îndată, împăratul a poruncit să-l închidă în temniţă, până la încheierea jocurilor în cinstea venirii sale. Se bucura împaăratul, mai ales văzând pe un luptator vestit. Lie, vandal de neam, înalt, puternic şi infricoşător la chip, că se lupta cu cei viteji şi-i ucidea, aruncându-i în suliţe.Era acolo un tânăr creştin, anume Nestor, cunoscut Sfântului Dimitrie. Acesta, văzând pe Lie ucigând fără cruţare pe oameni, mai cu seamă pe creştini, s-a aprins de râvnă. Şi vrând să se lupte cu Lie a alergat la Sfântul, în temniţă, cerând de la dânsul rugăciuni şi binecuvântare ca să-l poată birui pe acel ucigaş de oameni.
Însemnându-l cu semnul crucii pe frunte, Sfântul i-a zis: “Du-te şi pe Lie vei birui şi pe Hristos vei mărturisi!” Intrând în luptă cu Lie, Nestor a strigat: “Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!” Şi îndată, trântindu-l jos pe Lie, l-a omorât. Şi s-a intristat imparatul de moartea lui Lie. Aflând însă că Sfântul Dimitrie este cel care l-a îndemnat pe Nestor să se lupte cu Lie, împăratul a trimis ostaşi, poruncindu-le să-l străpungă cu suliţele pe Sfântul, în temniţă, că a fost pricina morţii lui Lie.Şi aceasta, făcându-se îndată, marele Dimitrie şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezcu. Şi s-au făcut la moaştele lui multe minuni şi prea slăvite tămăduiri. Tot atunci, din porunca împăratului, s-a tăiat capul şi Sfântului Nestor.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=yHeseOjdgZI]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=4VX6gMudhCU]
Chat Noir, militar de carieră şi împătimit al cuvintelor încrucişate şi al ciclismului, îşi sărbătoreşte şi el ziua de naştere.
ŞI O DEDICAŢIE MUZICALĂ DIN SUFLET:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=CawkXh-WboQ]
Considerată ocrotitoarea săracilor, la 14 octombrie, în fiecare an, Biserica Ortodoxă de pretutindeni o prăznuieste pe Sfânta Cuvioasă Parascheva. În mod deosebit ea este cinstită în Moldova, întrucat de 350 de ani moaştele ei se găsesc la Iaşi.
Este cunoscută în popor şi sub numele de “Sfânta Vineri” sau “Vinerea Mare”.
Cuvioasa Parascheva a trăit în prima jumătate a veacului al XI- lea. S-a născut în Epivat (azi Boiados) în Tracia, pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol (azi Istanbul). Părinţii ei erau oameni de neam bun şi credincioşi, râvnitori spre cele sfinte. Un frate al ei, după ce a învăţat carte, s-a călugărit sub numele de Eftimie. Parascheva şi-a petrecut anii copilăriei în casa părinţilor sub ocrotirea acestora.
Se spune că, pe când avea zece ani a auzit citindu-se într-o biserică cuvintele Mântuitorului: “Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie (Marcu 8, 34)”. Aceste cuvinte au impresionat-o atât de mult, încât şi-a împărţit toate hainele săracilor. Acelaşi lucru l-a făcut şi în alte împrejurări, fără să ţină seama de mustrările părinţilor ei. După trecerea câtorva ani, şi-a părăsit părinţii şi “frumuseţea acestei lumi”, retrăgându-se “în adâncul pustiei”.
S-a oprit mai întâi la Constantinopol, unde a ascultat cuvinte de învăţătură de la călugări şi călugăriţe cu aleasă viaţă duhovnicească. Urmând sfaturile acestora, a părăsit capitala, îndreptându-se spre ţinutul Pontului, oprindu-se la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde a rămas vreme de cinci ani. De aici a plecat spre Ţara Sfântă, în dorinţa de a-şi petrece restul vieţii în locurile pe care le-a străbătut şi Mântuitorul Iisus Hristos şi Sfinţii Apostoli. După ce a văzut Ierusalimul, s-a aşezat într-o mănăstire de călugăriţe în pustiul Iordanului, unde s-a nevoit cu postul şi cu rugăciunea, întocmai ca Sfântul Ioan Botezătorul, ca Maria Egipteanca sau ca atâţia alţi ostenitori spre cele duhovniceşti.
Într-o noapte, pe când avea cam 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîntoarcă în locurile părinteşti: “Să laşi pustia şi la moşia ta să te întorci, că acolo ţi se cade să laşi trupul pământului şi să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”. Fără de voie lăsă pustia şi se întoarse. În biserica Precistei ce este în Vlaherna şi către icoana Sfinţiei Sale căzu şi cu lacrimi se ruga aşa şi zicea: “N-am altă nădejde, n-am alt acoperământ. Tu-mi fii îndreptătoare, tu-mi fii folositoare… Am umblat în pustie, pe tine te-am avut ajutor, iar acum, dacă m-am întors în lume, îndreptează-mă până la sfârşitul vieţii mele, că altă nădejde nu am”. Din Constantinopol s-a îndreptat spre Epivat, localitatea în care văzuse lumina zilei, fără să spună cuiva cine este şi de unde vine. Acolo trudă către trudă şi durere către durere adaugă, cu post şi cu nedormire pe sine se înfrumuseţa…, cu lacrimi pământul uda şi aşa se ruga: “Doamne Iisuse Hristoase, caută din locaşul Tău cel Sfânt; am lăsat toate şi după Tine am călătorit în toata viaţa mea. Şi acum, îndură-te Doamne, spune îngerului blând să ia cu pace sufletul meu”. Împăcată cu sine, cu oamenii şi cu Dumnezeu, şi-a dat astfel sufletul. A fost îngropată ca o străină, nimeni neştiind cine era.
Dar Dumnezeu, voind să o proslăvească, a descoperit în chip minunat cine era acea străină. Se spune că un marinar a murit pe o corabie, iar trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au aruncat la ţărm, iar un sihastru care trăia acolo, a rugat pe niste creştini să-l îngroape după rânduiala creştinească. Săpând deci o groapă, “aflară trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputred şi plin de mireasmă”. Cu toate acestea, au pus alături de ea şi trupul corăbierului.
Dar în noaptea următoare, unuia din creştinii care săpaseră groapa, cu numele Gheorghe, i s-a aratat în vis o împărăteasă, şezând pe un scaun luminat şi înconjurată de îngeri, iar unul dintre aceştia îl mustră pentru că n-a scos din groapă trupul Cuvioasei Parascheva. Iar împărăteasa pe care o văzuse în vis şi care nu era alta decât Cuvioasa Parascheva – i-a poruncit să ia degrabă trupul ei şi să-l aşeze undeva la loc de cinste. În aceeaşi noapte, o credincioasă pe nume Eftimia a avut aceeaşi vedenie.
Credincioşii de acolo, auzind de visul celor doi, au înţeles că este un semn dumnezeiesc, drept care au luat trupul Cuvioasei din mormânt şi l-au aşezat în biserica Sfinţii Apostoli din Epivat. Îndată au avut loc vindecări minunate în urma rugăciunilor care se făceau lângă cinstitele sale moaşte. Se spune ca dreptcredincioşii creştini din Epivat au zidit o biserică chiar pe locul în care au trăit parinţii ei şi unde văzuse ea însăşi lumina zilei. Vestea despre acestea s-a răspândit în toata Peninsula Balcanică şi în Asia Mică, încât mulţi credincioşi greci, bulgari şi valahi din aceste locuri se îndreptau spre Epivat ca să se închine la cinstitele ei moaşte.
LA MULŢI ANI
TUTUROR CELOR CARE POARTĂ NUMELE
SFINTEI PARASCHEVA!
Astăzi este ziua mamei mele. Împlineşte 60 de ani. La mulţi ani, mamă!
Şi o dedicaţie – melodia preferată – cu multă dragoste!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=JtAn-WV6gLY]
Dacă te întreb “când este ziua ta?”, îmi vei răspunde oare?
Eu sunt născută pe 24 februarie. Dar tu?
Acum exact un an, la ora 7,30 plecam la spitalul Filantropia, pentru un control de rutina. Spre marea noastra surprindere, doamna doctor Zorela Sgarbura ne-a anuntat ca este “ziua cea mare”.
- Gata, facem formele de internare. Tati, fugi acasa si adu bagajele!
Si tati a fugit.
- Numai de n-as uita trabucul, isi spunea el in drum spre casa.
Pana la 12.30, cand am intrat in sala de operatii, mi s-a parut o vesnicie. Emotii ce nu pot fi descrise in cuvinte. Ca sa ma mai calmez, am inceput sa dau telefoane. Mi-am sunat mama, sora, colegele de serviciu…
Vremea, caniculara, cu ploi scurte ce nu faceau decat sa inabuse si mai mult atmosfera. Simteam cum mi se scurge tot sangele din vene. Pentru ca eu eram extrem de agitata, Bebe (pe atunci era doar atat: Bebe) incepuse sa se agite si el si aveam impresia ca vrea sa se grabeasca mai mult decat era cazul.
Cand am intrat in sala de operatii (a doua oara in viata mea – prima data, insa, se intampla la 7 ani, pentru o apendicita), deja eram alba ca varul si nu mai puteam sa respir.
Medicul anestezist si-a facut treaba calm si am putut sa rasuflu usurata (mi-era mai teama de anestezie decat de operatia in sine)…
In spatele meu era o fereastra deschisa. Ploua. Atmosfera devenise dintr-o data mai usoara, aerul resprabil. Deasupra ei un ceas. La 12.40 eram anesteziata si nu mai simteam ce se intampla “in mine”…
La 12.55 a aparut… MINUNEA! La inceput m-am speriat – nu respira – aproape ca nu mai respiram nici eu. Curand insa… a scos primele tipete… 3,200 kg, s-a “licitat” de la masa cu cantar…
- Ce faci, iti rozi manutele? l-a intrebat doamna doctor
El a privit-o mirat si si-a continuat “concertul” – prima lui reprezentatie!
A urmat cel mai fericit moment: intalnirea cu fiul meu. L-au adus langa mine, infasurat in alb, ca o sarmaluta si am putut sa il sarut pentru intaia oara. Voiam sa il privesc mai bine, sa il mangai, dar mainile-mi erau legate, ochii plini de lacrimi si pe el l-au luat atat de repede…
- Uite, mamico, vezi ce baiat dragut sunt? Felicitari! – era vocea asistentei ce imi adusese baiatul…
- Gata, acum nu mai tremurati, v-am adus baiatul, l-ati vazut…
Si asa a inceput… povestea unei mari iubiri – povestea lui David, care astazi implineste un an, la ora 12.55..
Acum este baiat mare… are 4 dinti, mai are putin si merge singur in picioare si va pupa dulce pe toti:
In perioada sa pamanteana Ilie a savarsit pacate, cel mai mare fiind uciderea parintilor sai la indemnul diavolului, pacate pe care le-a ispasit in moduri diferite si din aceasta cauza Dumnezeu l-a iertat, l-a trecut in randul sfintilor si l-a urcat la cer intr-o trasura cu roti de foc trasa de doi sau de patru cai albi inaripati. In cer, Sant-Ilie cutreiera norii, fulgera si trasneste dracii cu biciul sau de foc pentru a-i pedepsi pentru raul pe care i l-au pricinuit. Si, pentru ca dracii inspaimantati se ascund pe pamant prin arbori, pe sub streasina caselor, in turlele bisericilor si chiar in trupul unor animale, Sant-Ilie trasneste naprasnic pentru a nu-i scapa nici unul dintre ei.
In dimineata acestei zile se culegeau plante de leac, in special busuiocul, ce erau puse la uscat in podurile caselor, sub stresini sau in camari.
Femeile duceau in aceasta zi busuioc la biserica pentru a fi sfintit dupa care, intoarse acasa, il puneau pe foc iar cenusa rezultata o foloseau in scopuri terapeutice atunci cand copiii lor faceau bube in gura.
De Sfantul Ilie, romanii isi aminteau si de sufletele mortilor, in special de sufletele copiilor morti. Femeile chemau copii straini sub un mar, pe care il scuturau ca sa dea de pomana merele cazute. Astfel, se considera ca mortii se veselesc.
Pe 20 iulie, de Sant’-Ilie, se tine “Targul de fete de pe Muntele Gaina” din jud. Alba
“Acest fericit, fiind cu neamul dinspre Răsărit, a strălucit la Apus ca un luceafăr prea luminos. Căci din pruncie supunându-şi poftele trupeşti cu cumpătarea şi cu curăţenia, s-a arătat ca un înger cu trup. De vreme ce făcându-şi cuib într-un sad de migdal, ca o pasăre ce cânta bine, bucura pe toţi cu cuvintele sale, iar gândul lui şi-l înălţa spre înălţime dumnezeiască. Drept aceea s-a îmbogăţit cu lucrarea minunilor, arătându-se stâlp luminos, care lumina pe toţi cu minunile, pentru că îngheţând de răceala frigului, şi fiind ars de arşiţa soarelui pe vremea secerişului, se afla nepătimind. Şi ca şi cum i-ar fi fost arse simţirile trupului, luând în mâinile sale jăratic de cărbuni şi stând înaintea împăratului şi tămâindu-l, nu-l ardea. Drept aceea spăimântând el toată firea omenească cu viaţa sa şi cu minunile, s-a mutat către Domnul, pe Care din pruncie îl dorise.”
Ce mare e baiatul meu! Azi sarbatoreste primul lui 1 Iunie. Si eu, de asemenea. E primul an in care eu nu mai sunt “copilul” ci “mama”. Sunt mandra. Tare mandra. Pentru ca inca nu stie ce si cum… este probabil primul an in care nu ma intreaba ce primeste cadou – da’ eu tot i-am cumparat ceva – nu m-am putut abtine. Un copil am de sarbatorit azi, nu? Ce i-am luat? Un joc, bineinteles. Nu a fost prea incantat. Si asta nu pentru ca nu m-as pricepe eu la cumparaturi, dar, nu stiu cum se face ca, dintre toate jucariile pe care le are, cel mai tare il incanta sa se joace cu o sticla goala de 1/2, cu o cutie de la pudra Nivea, cu sticla de sampon Johnson Baby si… cu etichetele atasate fiecarei jucarii. Da, daca o jucarie nu “poseda” eticheta, nu are nici un farmec.
Ne-a vizitat si matusica-nasica lui – i-a adus prima carticica de povesti – “101 dalmatieni” si o jucarie “cantatoare” – o girafa tare haioasa. Cand i-a dat-o, s-a uitat ‘complice” si la nasica lui si la mine – de parca ar fi intrebat cu ochisorii lui inocenti daca e a lui si daca are voie sa o ia. Bineinteles ca a “gustat” deja din copertile cartii, a “studiat” temeinic” eticheta jucariei – noroc ca nu a aruncat-o nimeni. Acum “socializeaza” cu ea pe limba lui – “chineza veche” ii spun eu – o intelege doar el si cei de seama lui.
M-am bucurat sincer de bucuria lui, atat de nevinovata si inocenta. Doamne, cat de frumos e zambetul unui copil!
