Noaptea Iguanei
MORE THAN YOU KNOW
-
-
-
-
-
-
-
twitter
-
-
Starea vremii
click pe foto!
Data Sfintelor Pasti 2010 - 2025
Fazele lunii
DRAGOŞ SILIVESTRU – ACTOR
click pe foto!Medicale on line
Click pe imagine pentru medicina on line
De te-ncrezi în astre…
Orice preluare de text sau imagine de pe acest blog se va face doar cu acordul scris al autorului!Archive for the "Concursuri" Category8 Martie norocos!
Astăzi am avut parte de încă o surpriză nemaipomenit de plăcută: de 8 Martie am câştigat la concursul organizat de Dan Dragomir – un telefon dual SIM Allview. . Nu pot decât să mulţumesc pentru că Eu am fost cea aleasă şi am primit aştept cel mai frumos cadou de 8 Martie!Top Level Hosting
Au fost anunţaţi câştigătorii concursului TLH! LOCUL 1 : http://noapteaiguanei.wordpress.com/2010/01/22/top-level-hosting/
LOCUL 2 : http://bbogdan.wordpress.com/2010/01/12/cum-mi-a-schimbat-bloggingul-via%C8%9Ba-concurs/
LOCUL 3 : http://ideish.blogspot.com/2010/01/cum-mi-schimbat-blogging-ul-viata.html .Bineînţeles că sunt fericită! Se pare că (în sfârşit!) îmi voi “transfera” blogul pe domeniul propriu şi… voi avea şi un aparat foto Canon PowerShot A480!
-
Mulţumiri organizatorilor, TLH, juriului – Marius Patrascu, Marius Sescu, Piticu’ şi Razvan Pascu şi îi felicit pe toţi cei care au participat!
Votaţi blogul anului 2009!
Dacă vă place blogul meu, puteți vota pe site-ul Luciei Verona la categoria “Cel mai bun critic literar dintre blogeri” , “Cel mai luptător dintre bloguri” “Cel mai simpatic blogger-blogeriţă”
.
Vă mulţumesc! P.S. 1 De fapt… ştiţi ceva? Doar votaţi! Nu pe mine, ci pe cei ce merită! Nu sunt atât de ahtiată după titluri încât să “strig” după ajutor! P.S. 2. (21 febr.2010) Le mulţumesc celor care mi-au acordat votul lor! După numărătoarea mea, am primit:
“Cel mai bun critic literar dintre blogeri” – 10 voturi “Cel mai luptător dintre bloguri” - 4 voturi “Cel mai simpatic blogger-blogeriţă” - 14 voturiPizza pe viaţă te mai aşteaptă (încă!)
“La cererea unor telespectatori”, concursul organizat de Simona Tache şi ZazaPizza… se prelungeşte până pe 15 februarie! .
Aşadar… aştept comentariile voastre!
Dacă nu vă mai amintiţi despre ce era vorba… : “comentatorul cel mai inspirat, va câştiga pizza pe viaţă şi-l va trage după el, pe podium, şi pe autorul blogului pe care a comentat. Amândoi vor avea dreptul la câte 5 pizza gratis în fiecare lună, până la sfârşitul vieţii lor.” .
16.02.2010 – Pizza pe viata a fost castigata. De catre cine? Surpriza! Felicitari pentru un gest de nota 10!
A fost odată… – PA
A fost odată ca niciodată. Certaţi, EL a luat calul şi a plecat. EA i-a spus că dacă nu vine în 3 zile nu o va mai găsi.A rătăcit 2 zile şi de dor se hotărî să se întoarcă.Avea 2 variante:pe drumul de venire, dar întârzia,sau pe scurtătură prin mlaştină,riscând.A cerut sfat unui băiat ieşit în cale:„Este sigur fundul mlaştinii sau e mişcător?”„Este sigur!” A riscat şi a intrat în mlaştina.Afundându-se, i-a reproşat băiatului:„Ai zis că e sigur!”„Da, fundul e sigur, dar încă nu ai ajuns la fund!”
Am scris acest PA pentru a-l înscrie în concursul de proză arhiscurtă de pe Trilema – Mircea Popescu.
Cele mai bune bloguri din 2009 – Liber la nominalizări!
De la Simona Ionescu citire:
Gata, incepe festivalul la Lucia pe blog! Ca sa nu ziceti ca n-ati stiut, i-am şutit textul de avanpremieră şi-l postez si aici. Blog de blog – Cele mai bune bloguri din 2009. Leapşă cu nominalizări! Din acest moment puteţi face nominalizări pentru cele mai bune bloguri din 2009. Puteţi să vă şi autonominalizaţi, autodenunţaţi, autodemascaţi. Puteţi să vă nominalizaţi, denunţaţi, demascaţi prietenii şi, desigur, duşmanii.
Şi iată şi nominalizările mele:
Asta se va întîmpla sub formă de leapşă. Dacă doriţi să participaţi, preluaţi cu copy-paste categoriile din concurs şi purcedeţi la nominalizări pe propriile voastre bloguri, apoi pasaţi leapşa cui doriţi. Nu uitaţi să lăsaţi aici cîte un link, să ştie juriul de unde să vă ia.
Desigur, cei care vor să nominalizeze doar la o categorie sau două, ca şi cei care nu au bloguri, îşi pot exprima preferinţele aici. (http://www.simonaionescu.ro/?p=1721)
Lista categoriilor la care se vor acorda premii:
1. Marele premiu – Pentru că-mi place – Adc
2. Cel mai bun blogger dintre scriitori – Vania
3. Cel mai bun scriitor dintre bloggeri – Cristian Lisandru, Paul Gabor, Geanina
4. Blogul cu cel mai mult umor – Leo
5. Cel mai bun critic literar -
6. Cel mai bun cititor – Simion Cristian
7. Cel mai bun blogger dintre politicieni –
8. Cel mai bun politician dintre bloggeri –
9. Cel mai informat blogger – Dragoş Bucurenci
10. Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă – Noaptea iguanei – da, mă susţin! ce, nu sunt simpatică??
11. Cel mai gustos blog – Adi Hadean, Neliniştitu
12. Cel mai bun blog al unui ziarist – Vlad Petreanu [...] Read the rest of this entry »Viaţa este ce vrem noi
*****
Forrest Gump: „Mama spunea mereu că viaţa este asemeni unei cutii cu bomboane. Niciodată nu ştii ce-o să găseşti înăuntru”. Simona Tache: „Pizza e ca viața. Are de toate. Cârnăciori, roșii, salam, mozzarella, măsline, șuncă, ciuperci, porumb, ardei iute, prosciutto, ceapă etc. Poate să le aibă pe toate deodată sau poate să le aibă pe rând, în funcție de gusturile, cheful și starea celui care-o alege.” .
*****
Şi eu mă întreb ce este viaţa… Am citit o poveste, care mi-a dat de gândit…„Într-o frumoasă zi de vară, pe la ora prânzului, se făcu mare linişte în parc. Păsările se odihneau liniştite în umbra copacilor. O vrabie îşi scoase capul de sub aripă şi întrebă: - “Ce este viaţa?” Cei din jur au fost surprinşi de întrebarea grea. Un trandafir tocmai înflorea, deschizându-şi petalele. El spuse: - “Viaţa este o deschidere!” Fluturele, care tocmai se odihnea pe una dintre petalele trandafirului după ce zburase de la o floare la alta, îi răspunse: - “Viaţa este libertate şi fericire!” O păpădie simţi vântul atingând-o în joacă şi spuse temătoare: - “Viaţa este risipire, da, doar risipire…” Jos, pe pământ, o furnică trăgea după sine un pai de grâu de zece ori mai mare decât ea. Când auzi un asemenea lucru se opri, îşi trase sufletul şi spuse: - “Viaţa nu este decât trudă şi muncă!” Poate că ar fi început să se certe dacă nu ar fi venit o ploaie fină care şopti: - “Viaţa este formată din lacrimi, doar din lacrimi!” Deasupra ei plutea plin de maiestate un vultur care, de acolo de sus, spuse: - “Viaţa este o năzuinţă spre înalt!” Apoi veni noaptea. După un timp, un om mergea acasă pe aleile goale. Venea de la o petrecere şi se gândea… - “Viaţa este o continuă căutare a fericirii şi o înlănţuire de decepţii!” După lunga noapte veniră în sfârşit şi zorii dimineţii, care spuseră: - “Aşa cum noi suntem începutul zilei care vine, la fel viaţa este începutul veşniciei…”
.
În realitate viaţa se trăieşte…pentru că, dacă ne tot întrebăm… trece pe lângă noi fără să o vedem…Când am citit despre concursul organizat de Simona Tache şi ZazaPizza… am devenit curioasă. Am aflat că: - premiul constă în “pizza pe viaţă de la Zaza Pizza”
În ce constă concursul?
- Zaza Pizza are Zuper oferte on line – nu doar de pizza, ci şi de salate şi paste - că pizza Zuper bună se livrează şi la domiciliu tel. 021 335.77.77 şi 0729.577.777 (dacă ai o comandă de min. 19 lei şi dacă locuieşti în Bucureşti) - la fiecare 4 pizza comandate, între orele 16:00-22:30, Zaza Pizza “îţi oferă ţie şi prietenilor tăi o sticlă de suc la 2 litri” - în fiecare week-end, Zaza Pizza “te răsfaţă dacă eşti client nou, pentru fiecare comandă pe care o faci, primeşti gratuit o pizza cu o valoare de maxim 15 RON”
“Scrieți, aşadar, dragi bloggeri, un scurt eseu despre viață, apoi invitaţi-vă comentatorii să scrie şi ei pe aceeaşi temă, menţionând că premiul este “pizza pe viaţă de la Zaza Pizza“. Comentatorul cel mai inspirat va câştiga pizza pe viaţă şi-l va trage după el, pe podium, şi pe autorul blogului pe care a comentat. Amândoi vor avea dreptul la câte 5 pizza gratis în fiecare lună, începând cu 1 februarie 2010 şi până la sfârşitul vieţii lor.” (extras din regulament – http://www.simonatache.ro/2010/01/18/pizza-pe-viata-pentru-ca-pizza-e-ca-viata-concurs/)
Am fost cuminte! (?)
Am intrat în perioada concursurilor şi a premiilor! Şi dacă tot e vremea premiilor, uite că am mai câştigat unul (la care, recunosc, nu mă aşteptam!) de la Leo, premiu pentru care îi mulțumesc încă o dată din suflet. Este vorba despre “Superior scriber award”
Condițiile pentru preluare sunt:
1. Fiecare Superior Scriber (S.S.) trebuie să dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali. 2. Fiecare S.S. trebuie să își creeze o legatură pe net la blogul (și autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul. 3. Fiecare S.S. trebuie să posteze aceste reguli pe blogul lui. 4. Fiecare S.S. trebuie să își prezinte premiul pe blog și să adauge un link la acest post, care explică ce este cu premiul. 5. Fiecare S.S. care a câștigat premiul este rugat să viziteze acest post și să își adauge numele la Mr.Linky List astfel încât să existe o evidență a fiecărui ins premiat.
Cei 5 bloggeri cărora le transmit mai departe premiul sunt (deși mi-aș fi dorit să fie mai mulți, și știu că mă veți urî pentru asta, voi respecta regulile): Simona Ionescu, Cristian Bulaga, Oovi, Codrutza şi Neliniştitu’. Felicitări şi SUCCES!
Conştientizare – PA
Conştientizare. Îmi lipseşte ceva. Sprijin interior. Pentru că nu am reuşit să mi-l clădesc. De ce nu am reuşit? Din cauza mea, evident. Pentru că nu am reuşit să identific clar stereotipul şi tipul de manifestare pe care le am, ca urmare a educaţiei primite. Adevărul este că mult timp şi în multe situaţii acţionez într-un anume fel astfel încât să mă simt superioară lumii. Mai am multe chestiuni de aranjat, cum ar fi toleranţa, respectiv victimizarea, pe care încă nu le conştientizez îndeajuns.
Am scris acest PA pentru a mă înscrie (la îndemnul prietenilor!) în concursul de proză arhiscurtă de pe Trilema – Mircea Popescu.
Top Level Hosting
Cu acest articol particip la concursul Top Level Hosting (http://www.toplevelhosting.ro/concurs-hosting/). Jurizarea va fi în mâna lor: Marius Patrascu, Marius Sescu, Piticu’ şi Razvan Pascu – le urez spor la treabă!
Sunt începătoare în ale blogurilor! Fiind o mamă care STĂ acasă pentru îngrijirea copilului, aveam nevoie, mare nevoie de o preocupare care să îmi „coloreze viaţa”. Aveam nevoie de comunicare. Bloggingul mi-a părut atunci (şi acum) o variantă „comodă”. .
Când „am deschis ochii”, prima platformă care mi-a ieşit în cale a fost cea WordPress. De fapt nu mi-a ieşit în cale – sora mea o descoperise şi, având de la cine învăţa, am „înfiat-o” şi eu. Încă nu am împlinit un an… dar mi-aş dori ca aniversarea numărul 1 să mă găsească…. mândră de realizarea mea. Nu mi-am propus niciodată să devin „profesionistă”, dar „bună”, recunosc, mi-am propus! . Ce-i drept, am fost întrebată şi m-am întrebat la rându-mi „eu de ce n-aş câştiga ceva, dacă tot pun suflet şi îmi dau interesul”? . Am încercat să atrag reclame. Bineînţeles, am aflat mai târziu că, fără a avea un domeniu propriu, blogul meu va rămâne veşnic în „lumea celor care nu cuvântă” – nu va atrage pe nimeni, pentru… nimic. Şi, sincer, consider că, dacă tot fac eforturi pentru a-l întreţine, dacă tot „rup” din timpul pe care l-aş putea rediirecţiona către copilul meu sau… chiar către mine, dacă tot primesc şapte-opt sute de vizite zilnic, domeniul ar fi una dintre investiţiile pe care nu numai blogul, dar şi eu, le-am merita pe deplin. .
Am câştigat, la un moment dat, un concurs al cărui premiu consta într-un domeniu international (com net info) si gazduire 500mb timp de 1 an gratuit. Ha! Ce bucurie! Dar de scurtă durată! De ce? Nu râdeţi! Nu ştiam ce să fac mai departe pentru a-mi “valorifica” premiul. M-am interesat printre „cunoscuţi” – nimeni nu îmi putea oferi informaţii (am spus: nu mă pricep!) despre ce trebuia să fac mai departe! .
Atunci, mi-a „apărut” prin căutări Top Level Hosting – (www.tlh.ro). Prima frază care m-a atras a fost aceasta:„Fara o gazduire web stabila, sigura si cu un uptime peste 99% o mare parte din banii investiti in campaniile de promovare online se pierd. La TLH.ro va oferim pe langa servicii de gazduire site pentru orice tip de client, persoana juridica sau fizica, prietenia, grija si suportul nostru 24/7!”
– era ceea ce căutam – nu acel domeniu pe care îl puteam plăti oricând, ci „prietenia, grija si suportul nostru”. Apoi am citit cu atenţie şi am înţeles că profesionalismul îşi spunea cuvântul:
Şi pentru că modalitatea de Alegere a pachetului de gazduire web este cheia succesului,„Conturile de gazduire web sunt situate pe servere echipate cu ultima tehnologie in materie de gazduire site. Toate conturile de gazduire ofera uptime minim de 99.5%, conturi de e-mail, baze de date, support PHP, acces CPanel, acces FTP.”
„Un cont de gazduire web pentru site se alege in functie de resursele consumate si de traficul aproximat pentru urmatoarele luni. Conturile de gazduire TLH pot fi extinse (upgradate) oricand, puteti trece la un alt tip de cont de gazduire site superior fara a pierde bani, fara a se schimba date, fara a fi nevoie de a interveni in website. Ne puteti consulta cu privire la necesitatile website-ului Dvs. prin e-mail, prin live support sau la telefon. Va vom raspunde si ajuta cu placere!”
iar pierderea datelor este aproape imposibilă, datorită unui Backup profesional R1Soft„La TLH, toate conturile de gazduire site beneficiaza de backup GRATUIT, folosind solutii profesionale de backup de la R1Soft. Astfel, in fiecare zi, de 2 ori se realizeaza cate o instanta de backup a site-ului dvs. In cazul unor probleme, cum ar fi pierderi ale datelor sau virusarea site-ului, aveti acces direct din Cpanel la interfata R1Soft din care puteti restaura o copie valida a site-ului dintr-o data precedenta. R1Soft este lider de piata in ceea ce priveste solutiile software de Backup.”
… m-au convins: TLH sunt cei care mă vor ajuta (prieteneşte) şi de al căror suport voi beneficia cu siguranţă!Am câştigat!!!
Da, Jeanina Vlad mi-a făcut o mare surpriză! M-a desemnat ca fiind câştigătoarea concursului organizat de ea. Premiul constă într-o cască Bluetooth Nokia BH-216! Îi mulţumesc din nou Jeaninei!
Povestea din debara…
Dimineaţă de decembrie. În debara era încă linişte. Se culcaseră târziu. Mult prea tîrziu. Îşi povestiseră toată noaptea amintirile mai mult sau mai puţin plăcute din viaţă. Leneveau aşteptând zgomotele de fiecare dimineaţă. Aşteptau să fie „alese” pentru a fi scoase în lume. Deodată, uşa se deschise brusc. O bubuitură le tăie respiraţia. Încă una. Uşa se trânti la loc şi liniştea se reinstală. Cizmele, pantofii, sandalele şi chiar adidaşii, fiecare din raftul său încercau să-şi revină.- Asta ce-o mai fi? îndrăzni pantoful negru bărbătesc să întrebe… - Ei… parcă nu cunoşti stilul! Cred că a fost Mihăiţă! Nu ştii… mereu îşi aruncă aiurea încălţămintea! - Care eşti acolo? Zi ceva, că nu te vedem încă! Eşti pantoful sport al lui Mihăiţă? Nici un răspuns. După câteva secunde însă, pantoful sport al lui Mihăiţă răspunse somnoros: - Ce, eu.. unde… m-a strigat cineva? Cine mă trezeşte cu noaptea-n cap? - Nu era el… taci… dormi liniştit mai departe… încercă să-l calmeze o sanda albă mai în vârstă… - Zi, măi, cine eşti! Ţi-a mîncat căţelul limba?
Aşteptarea devenea apăsătoare. Nu mai trecu mult timp şi începură a se auzi gemete…- Offf… m-am săturat! Sunt ghetuţa lui Mihăiţă! Eu nu mai suport! Vreau să încalţ un alt copil! Mihăiţă parcă vrea să mă omoare! Da’ eu cu ce-am greşit să pătimesc atâtea? Şi… fetelor, nu vă apropiaţi de mine! Sunt atât de murdară încât mor de ruşine!
Îi recunoscură vocea. Le era milă de biata ghetuţă… De când o găsise Mihăiţă prin http://www.incaltamintecitychic.ro şi o cumpărase, prin trecuse sărăcuţa prin multe chinuri… Şi cât de încântat era de ea…- Acum ce s-a mai întâmplat? începu „interogatoriul” cizma de călărie - Da’ ai şi tu puţină răbdare! Las-o să-şi revină. N-ai văzut cum a aruncat-o? îi luă apărarea una dintre sandale - Nu, n-am văzut, că este întuneric. Ce tu ai văzut ceva? E cam întuneric pe aici! Sau tu vezi pe întuneric? - Nu, n-am văzut, am auzit! Aşa e vorba… nu mai fi tu atât de… exact! - Fetelor, fetelor, n-are rost să vă certaţi! Potoliţi-vă! – autoritatea pantofului era notorie, astfel încât se reinstală liniştea.
Ghetuţa se opri din plîns şi, suspinînd, începu să povestească – simţea nevoia să se „descarce”…- După cum ştiţi şi voi, aseară a fost Moş Nicolae… - Aaaaa… intră în vorbă şi cizma roşie - Taci, las-o să povestească! - Da… doamna i-a spus lui Mihăiţă că, dacă vrea să vină Moş Nicolae la el, trebuie să mă cureţe, să mă lustruiască şi să mă pună la fereastră. Sinceră să fiu, m-a bucurat tare mult iniţiativa mamei. Speram ca măcar cu această ocazie să fiu şi eu curată. - Şi…??? Nu te simt la miros a fi prea… în regulă… - Taci! Şi tu? Las-o să spună! Eu o să plec în scurt timp şi nu apuc să aud povestea… Hai, spune mai repede… ţi-am zis… vine să mă ia din clipă în clipă – (era vocea baritonală a pantofului tatălui) - Da… pe scurt… nu a vrut să mă cureţe… nici nu s-a uitat la mine. S-a jucat până târziu în noapte… Cel puţin dacă mă aducea aici, în debara, să fiu cu voi… Nu! M-a lăsat pe hol, singură şi în întuneric! Şi afurisitul ăla de căţel m-a mirosit toată noaptea! Nici nu vă închipuiţi cu ce frică am stat! Mă aşteptam din clipă în clipă să-şi facă nevoia pe mine! Ce, voi credeţi că eu nu îmi dau seama cât de urât miros? Dar ce să-i fac… Dacă m-aş putea spăla singur… - N-o mai lungi atât, mă enervezi! - Da… dimineaţă, când s-a trezit Mihăiţă, a venit buluc la mine. Se aştepta să fiu plănă de cadouri. Ce mi-ar fi plăcut şi mie… Dar părinţii lui au vrut să îi dea o lecţie… el nu ascultă de nimeni niciodată… şi i-au lăsat doar o nuieluşă! M-a cam zgâriat pe talpă, dar… asta este… - Şi Mihăiţă? - Mihăiţă? S-a enervat, bineînţeles… şi pe cine era să se răzbune? Pe mine! Ştiţi cum mi-a spus? - Cum? - Jegoasă şi împuţită! - A îndrăznit aşa ceva? - Da… cum să nu fiu supărată? Voi cum v-aţi fi simţit?
Uşa se deschise, o lumină puternică pătrunse în debara. Tăcură toate. Aşteptau să fie alese… Îl auziră însă pe tată spunând:- Hai, Mihăiţă, încalţă-te cu ceva! Mergem la incaltamintecitychic să-i luăm mamei încălţăminte! Tu nu meriţi deocamdată. Trebuie să înveţi să ai grijă de cea pe care o ai!
În debara bucuria era imensă… Fără cuvinte însă! )
Acest articol despre încălţămintea de damă participă la un concurs. . . Am incercat sa particip cu aceasta poveste – oarecum adaptata la concursul “Povestea mea de Craciun” de pe site-ul http://www.slabute.ro/, dar, pentru ca s-a considerat a nu fi povestea scrisa de mine, nu a fost acceptata. Acesta este singurul mod in care pot dovedi ca a fost scrisa de mine.
