Archive for the "ganduri" Category

Alegeri

Fiecare om are propriul drum. Unele sunt abia la început, în timp ce altele se termină mult prea repede. Dar, oricum ne-ar fi drumul, el ne defineşte, alături de alegerile pe care le facem.
.
Alegerile ne marchează trecutul, prezentul şi viitorul. În ciuda greşelilor făcute, fiecare nouă zi aduce cu ea noi alegeri şi noi posibilităţi. Dacă ne uităm cu atenţie, vedem “alegeri” pretutindeni.
.
Dar ce ne facem când credem că viaţa noastră este o serie de alegeri proaste? Când am da orice să fi făcut alte alegeri, întrebarea este… am fi tot noi dacă ne-am întoarce şi le-am schimba?
.
“Suntem suma deciziilor noastre şi contează doar să fim fericiţi.”
 

Conflictele

Conflictele şi relaţiile merg mână în mână. Păcat însă că facem aproape orice să le evităm (conflictele)…
.
“Nu-i dat iubirii adevărate să curgă lin şi fără tulburare” – W. Shakespeare
.
Se pare că rezolvarea conflictelor prin discuţii contravine tuturor instinctelor biologice din noi.
Ne simţim parcă ameninţaţi şi ripostăm. Dacă suntem laşi, fugim…
.
Uneori însă, ne certăm fiindcă nu putem să-i spunem celuilalt ce simţim.
.
Conflictele sunt peste tot. Ne afectează toate relaţiile pe care le avem. În esenţă, toate certurile sunt la fel – doi oameni ţipă, acuză sau fug, care fac totul ca să nu-şi spună ce simt cu adevărat.
.
Vorbeşte când îţi vine să fugi!
Destăinuie-te când vrei să ataci!
.
Este atât de simplu… şi, în acelaşi timp… incredibil de dificil…
 

Aşteptări

Ne dorim relaţii… ideale. Relaţii de iubire, relaţii de serviciu, relaţii de prietenie, relaţii de afaceri.
Avem ocazia de a le avea aşa cum le dorim. Dar, din dorinţa excesivă de a găsi “idealul” trăim cu ideea falsă că este vorba doar despre ceilalţi. În realitate, este vorba despre “noi”… (noi = noi + partenerul din relaţie).
.
Este vorba despre aşteptări. În orice ecuaţie este vorba despre două entităţi. Uităm prea des că jumătate de relaţie este în mâinile altcuiva. În orice relaţie adevărată nu este vorba doar despre noi. Dacă încercăm să rezolvăm ecuaţia, s-ar putea să descoperim şi relaţia căutată…

 

Deschide-mi ochii!

“Oamenii din joc sunt orbi la ce alţi oameni văd clar” – proverb chinezesc
“Doamne, regret atât de mult clipele în care nu i-am ascultat şi pe alţii” – v-aţi spus şi voi aceste cuvinte, sunt sigură. Recunoaşteţi?
Ne trebuie multă suferinţă şi avem nevoie de lecţii de viaţă pentru a înţelege că oamenii nu sunt ca nişte insule. Nu suntem separaţi şi nici singuri… Suntem toţi implicaţi în… viaţă…
Acţiunile celorlalţi ne afectează aşa cum şi faptele noastre îi influenţează pe ceilalţi.
Dar, realitatea la care ar trebui să reflectăm (înainte de a ne fi prea târziu!) este aceea că nu putem schimba hotărârile altora în locul lor! Fiecare dintre noi îşi asumă propriile-i eşecuri şi reuşite…

 

Controlul

“Ne construim destinul în fiecare zi în care trăim”Henry Miller.
Controlul este o obsesie întreaga viaţă.
Încă de când ne naştem încercăm să ne “controlăm” familia. Nu degeaba se spune că obiceiurile dobândite în prima perioadă de viaţă dau startul viitorului comportament. La un an deja facem crize şi încercăm să controlăm totul. La doi… deja David ştie mai bine. Iar eforturile celor din jur de a controla, la rândul lor proaspăta fiinţă, sunt pe măsură… Dependenţa noastră de control a început deja…
.
Viaţa noastră se dovedeşte a fi o luptă teribilă şi constantă între ce vrem şi ce ne stă în cale.
Dar, vine o vreme când ne dăm seama că acel control pe care îl căutăm nu îl putem avea. Pentru unii este o descoperire înfricoşătoare. Pentru alţii – o eliberare ciudată…
.
“Cine controlează prezentul controlează trecutul şi viitorul” - George Orwell.
.
Se spune că ar trebui să lăsăm totul să vină de la sine. Dar, uneori, nu putem face acest lucru…trebuie să ne lovim de pragul de sus înainte de a-l vedea pe cel de jos…
.
“E un avantaj în înţelepciunea câştigată din durere”
.
Am ajuns să mă limitez însă la a spune că, dacă doar pe mine mă pot controla… m-am eliberat de multe alte miliarde de suflete…

 

Nimeni nu e perfect

“Avem două motive când facem ceva. Un motiv bun şi unul real.” - J.P. Morgan
Adevărata problemă în viaţă este să decizi să nu simţi nimic.
Adesea ne păcălim că putem să ne controlăm sentimentele. Până când suntem prinşi pe picior greşit de mânie, invidie, gelozie sau… iubire. Atunci suntem obligaţi să vedem adevărul. Cu toţii ştim însă că nu putem controla ce simţim, ci doar ce facem. Puţini vorbesc despre mânie, despre invidie şi puţini sunt cei  care le recunosc. Nici măcar faţă de propria persoană.
“Să fii sincer cu tine e un exerciţiu care merită efortul”Sigmund Freud


 

Iertare

Suferinţă, mânie, trădare… sunt lucruri greu de iertat şi… şi mai greu de uitat.
În jurul meu toată lumea spune că trebuie să căutăm să iertăm şi să uităm. În fapt, cei mai mulţi poartă ranchiună şi stau supăraţi. Sau “iartă” doar verbal.
“Nu există să încerci, ci doar să reuşeşti” -mulţi încearcă, însă puţini, din păcate reuşesc cu adevărat… Spiritul compasiunii, al înţelegerii şi iertării este undeva, în noi. Toate sentimentele ard în noi precum focul. Ne uităm în foc şi… ne simţim singuri în faţa deciziei…
“A greşi e omeneşte, a ierta este divin”Alexander Pope
Fiecare pas greşit este o altă şansă de a ne maturiza, de a schimba ceea ce se poate schimba şi de a accepta lucruri ce păreau inacceptabile. Putem noi înşine să corectăm paşii noştri şi ai celorlalţi? Stă în puterea noastră a ierta?

 

Trecutul… prezentul…

Ziua în care totul a fost perfect – tu ţi-o aminteşti? Poţi să o numeşti? Ştii care este?
Cel mai bun mod de a trece peste lucruri din trecut este să reînfruntăm acele lucruri, să privim şi să analizăm bine ce a fost.
La urma urmei… ce ne rămâne de făcut în clipa în care trecutul… a fost?
.
“Plângi că trandafirii au ghimpi sau te bucuri că ghimpii au trandafiri?” (Zig Ziglar)
.
Viaţa înseamnă “alegeri”. Şi trebuie să facem alegeri în fiecare clipă. Fizicienii consideră că “realitatea, la cel mai profund nivel, este răspunsul celui care observă.”
.
Cea mai mare greşeală este aceea de a ne da bătuţi. Adevărata voinţă este să încercăm în permanenţă, să nu încetăm să sperăm că lucrurile se vor schimba.
.
“Deşi e plină lumea de suferinţă, tot plină e lumea de victorii.” (Helen Keller)
.
Învinşii nu vorbesc niciodată despre ei…
Suntem asemenea unei bărci – urcăm pe val, sperând să ajungem în vârf – dar, ca şi barca, nu vedem vârful valului. Dacă suntem în apă şi valurile ne doboară, ce facem? Uneori reuşim să mergem mai departe, să punem mâna pe cârmă şi să înfruntăm primejdia. Sunt momente când privim în jur şi vedem totul clar. Dar… de multe ori vedem că, până la urmă, ne vom duce la fund…
.
Ar fi perfect să ne gândim la tot în perspectivă – să nu renunţăm la luptă. La sfârşitul zilei cu asta rămânem – o să ştim că am făcut tot ce am putut iar a doua zi ne vom trezi şi vom încerca din nou. Şi din nou…

 

Marile decizii

“Cel mai obositor lucru în viaţă este să fii nesincer”Anne Morrow Lindbergh.
.
Există momente în viaţă când simţim nevoia de a renunţa la control… să ne spunem simplu: “ce va fi, va fi!”
Uneori, înaintea marilor decizii, ar trebui să lăsăm deoparte reguli, secrete, îndoilei. Ce ar trebui să facem atunci când cineva drag nouă face o mare greşeală? Avem adesea impresia că doar privind doi oameni ştim totul. De fapt… nu vom şti niciodată ce se găseşte “în spatele uşilor închise”… doar pentru că pentru noi ceva pare în neregulă, nu înseamnă neapărat că nu e bine.
.
Oare ar trebui uneori să mai uităm de precauţie şi să ne trăim viaţa?
Am înţeles, cândva, un mare adevăr: oamenii nu caută adevărul ci… “confirmări”…
Aţi observat? Ori de câte ori încercăm să reparăm ceva (toţi suntem “perfecţionişti”, nu-i aşa?), stricăm lucrurile mai rău…
.
“În orice este o crăpătură, aşa poate pătrunde lumina”Leonard Cohen.
.
Inima cere ce vrea. Ne forţează să acţionăm când raţiunea ne dictează altceva… Inima dărâmă totul în calea ea – ea poate distruge totul. Ajungem să ne “trezim” în locuri unde raşţiunea nu ne-ar fi lăsat să păşim nicicând…
Şi atunci…? Riscăm totul pentru fericirea altuia?
Am înţeles că, atunci când facem ce trebuie, nu ni se garantează un final fericit… Dar oare nu finalul este tot ce contează? E scopul în sine.

 

Maturitate

Sentimentul că nu suntem la înălţimea celorlalţi ne urmăreşte adesea.
.
Churchill spunea că “Cei care nu învaţă din trecut, sunt condamnaţi să repete greşelile”...
.
E ca şi cum ai fi într-o barcă. Ai o vâslă şi vâsleşti cu putere. Vâsleşti furios, alimentat de aşteptările celor din jurul tău… Nu încetează niciodată – dar te prinde într-un cerc. Dacă vrei să mergi mai departe, trebuie să vâsleşti cu vâsla – acea vâslă care reprezintă felul în care te vezi tu…
.
“Învaţă să fii aşa cum eşti şi să renunţi cu graţie la ce nu eşti” – spunea Henri Fredederich Amiel.
Cummings afirma, pe bună dreptate: “Este nevoie de mult curaj ca să fii cine eşti cu adevărat”
.
În viaţă vine un moment când îţi dai seama care este adevărul. Să fii matur înseamnă să ştii cine eşti. Şi să ai curajul să fii acea persoană…
.
 

Dorinţă

Mi-aş dori… să am alături oameni care să nu ştie neapărat unde vor să ajungă, atâta vreme cât vor să parcurgă drumul alături de mine… oameni cu care să am chef să plec oricând, undeva… oriunde…

 

Senzaţii

V-aţi trezit vredată cu senzaţia că ceva nu este în regulă? Ca atunci când dormi cât trebuie şi totuşi eşti foarte obosit?
Ţi s-a părut că porţi asupra ta o greutate pe care nu o poţi defini?
Te-ai simţit la trezire cu senzaţia că eşti străin în propriul pat?
Are rost să pun întrebări? Are rost să caut răspunsuri?
Nu-i putem învăţa nimic pe oameni, îi putem doar ajuta descopere ce se află deja în ei. – Galileo Galilei
 

Obstacole

Succesul este adesea obţinut de cei care nu ştiu că eşecul este inevitabil. – Coco Chanel
.
Avem uneori senzaţia de bine că am ajuns în vârf, că am obţinut lucrurile pentru care am muncit. Este nemaipomenită! Dar, oricât ne-am dori, acele momente desăvârşite nu durează o veşnicie… Dintr-o dată, poate să ne apară în cale un obstacol şi ne trezim că ne aflăm într-o situaţie mai rea decât eram cândva.
Ce facem când întâlnim un astfel de obstacol? Ne ridicăm şi mergem mai departe – este singura şansă!
Pentru că obstacole întâlnim la tot pasul – unele ne împiedică, altele ne îngenunchează.
Dar, pe lângă deziluzie şi dezamăgire, obstacolele ne oferă şi şansa de a ne ridica – de a fi mai puternici şi mai curajoşi uneori.
Cineva spunea că viaţa împarte cărţile şi trebuie să jucăm cu ce avem în mână. Dar oare, cu viaţa la masa de joc, putem avea aşi în mânecă?
.
Lupta însăşi spre înălţimi este suficientă pentru a umple inima cuiva. – Albert Camus
 

Relaţiile

“Poartă-te cum vrei să fii şi vei ajunge să fii cum te porţi.” Bob Dylan
Relaţiile sunt baza existenţei noastre. Ele ne oferă sprijin, delimitează oarecum spaţiul în care trăim.
Lumea se schimbă, dar relaţiile rămân constante. Relaţiile noastre par (sau aşa vrem noi) permanente şi solide.
De ce ne mirăm însă atunci când aflăm că ele nu sunt imune la schimbare?
Deviza relaţiilor?
“Schimbă-te, sau, foarte curând, ai să dispari!”
Trebuie să înţelegem că, dacă nu le permitem relaţiilor să se schimbe, riscăm să le distrugem. Definitiv.
Ştiu, ne vom întreba: oare pot accepta faptul că relaţiile se schimbă?
Adevărul este că, în cazul relaţiilor, singurul lucru cert este faptul că nu sunt constante – ne putem apăra doar schimbând abordarea…
 

Adevărul

“Adevărul este uşor de înţeles, odată ce este descoperit. Important este să îl descoperi.” Galileo Galilei
.
“Adevărul este incontestabil, răutatea îl poate ataca, ignoranţa îl poate lua în derâdere, dar este un fapt.”  Winston Churchill
.
“Adevărul este ca soarele – poţi să îl ignori o vreme, dar nu dispare.” Elvis Presley
.
Se zice că adevărul te eliberează. Dar nimeni nu îţi spune că este complicat. De fapt, nu este deloc uşor să ajungi la adevăr. Foarte adesea se rătăceşte sau se ascunde şi nu-l mai găseşti.
.
Dacă am găsi într-o zi adevărul, oare ne-am da seama? L-am recunoaşte?
.
Negăm. Negăm ca să ne protejăm de ceea ce nu vrem să recunoaştem. Dar, făcând asta, trăim în minciună, indiferent ce ne spunem.
.
Într-adevăr, se spune că adevărul te eliberează. Interesant ar fi însă să ştim ce NU se zice… că adevărul doare, că poate fi periculos.
.
A spune adevărul este ca şi cum ai aprinde un chibrit – se face lumină, vezi mai bine. Sau poţi da foc şi distruge totul…
 

Partenerul

Îl considerăm un refugiu. Doar lui putem să ne dezvăluim pe deplin. Ne vede când avem nervi, toane, când nu mai putem de oboseală. Dar ne cunoaştem într-adevăr aşa bine precum credem? Sau ascundem mai multe decât recunoaştem? Sunt laturi ale noastre pe care preferăm să nu le vadă? Ce s-ar întâmpla dacă, într-o zi, le-ar vedea?
Credem că ne cunoaştem destul de bine, că ne ştim speranţele, dorinţele… Ne agăţăm de poveştile pe care ni le spunem şi nu înţelegem că ar trebui să renunţăm la ele. Să nu mai credem că suntem invincibili. Să renunţăm la ideea că nu ne descurcăm singuri. Să renunţăm la poveşti. Dacă nu renunţăm la toate astea… cum putem merge mai departe?
 

Probleme

Lumea este plină de probleme – mai mici sau mai mari. Nu ştiu cum se face însă că, nici nu rezolvi bine una, că imediat apare alta…
Într-o lume plină de probleme, cei mai mulţi dintre noi suntem experţi în soluţii – cum vedem o problemă, o umbră de tristeţe, sărim ca arşi să o rezolvăm. Ne “arde” atât de tare să-i “rezolvăm” pe cei din jur, încât pur şi simplu nu rezistăm tentaţiei.
Ne grăbim să ajutăm, să rezolvăm… dar de câte ori oare ne întrebăm şi dacă facem bine. La urma urmei… ne spunem: “cum ar putea să fie rău să ajuţi pe cineva?”
Când ajutăm, ne simţim preţuiţi, folositori şi mai aproape de cei pe care îi iubim.
Întrebarea este: când nu este deloc util să ajuţi pe cineva? Uneori, cel mai mare ajutor e să le oferim celorlalţi sprijinul necesar ca să se ajute singuri.
 

Secrete… (2)

Secrete
Secretele fac viaţa interesantă. Pe unele tare am vrea să le aflăm, pe altele ne chinuim să le păstrăm – secrete pe care mai bine nu le ştiam…
Read the rest of this entry »
 

Consecinţe

Când ai o problemă, poţi să faci ceva sau să nu faci nimic.
Dar, indiferent ce alegi, vor exista consecinţe, fiindcă urmările sunt inevitabile.
 

Normalitate

“Unii oameni consumă multă energie doar ca să fie normali”Camus
 

De ce nu pot?

Este o întrebare permanentă. Toată viaţa ne luptăm cu regulile, vrem să găsim o portiţă de scăpare. Cât de mică…
.
Ne opunem când se încearcă să ni se îngrădească libertatea. Întrebăm: “de ce nu pot?
.
Şi când ni se răspunde, nu ne place ce auzim.
 

Ar putea să rămână totul frumos…

Când apar copiii, oamenii îşi uită prietenii. Uneori se destramă chiar şi căsătoriile, darămite prieteniile…
.
Cum vă păstraţi prietenii, când viaţa vă desparte?
. Read the rest of this entry »
 

Tu rişti?

Felul în care ne raportăm la riscuri spune multe despre noi.
. Read the rest of this entry »
 

Îmi cer scuze!

De când mă tot “plimb” şi eu pe astă lume, am înţeles că “a greşi e omeneşte”. Voit sau nu, fiecare dintre noi greşeşte în viaţă. Read the rest of this entry »
 

Trebuie să (ne) schimbăm?

“Când ne vedem tot timpul cu aceleaşi persoane, ele ajung să facă parte din viaţa noastră. Şi cum ele fac parte din viaţa noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu eşti aşa cum vor, se enervează. Fiindcă toată lumea are o noţiune exactă despre cum trebuie să ne trăim viaţa. Şi nimeni nu ştie cum trebuie să-şi trăiască propria-i viaţă.”
(Paulo Coelho – Alchimistul)
.
De câte ori nu am trăit pe propria piele această experienţă? De câte ori tocmai această dorinţă de a-i schimba pe cei din jurul nostru nu a dus la destrămarea relaţiilor? De câte ori nu aţi pierdut un prieten, un iubit ori chiar un frate sau părinte din pricina asta?
.
V-aţi studiat cu atenţie vreodată? Aţi încercat să schimbaţi pe cineva? Câţi au încercat să vă schimbe? Aţi putut să luaţi ce era bun din încercările altora de a vă schimba? (pentru că, trebuie să recunoaştem sincer, nu de puţine ori, cererile de a ne schimba venite din partea celor dragi au fost justificate!)… Tu eşti mulţumit de viaţa ta? Ai vrea să ţi se ceară să o schimbi?
 

Viaţa…

Unii spun că viaţa este precum un bumerang – pe când noi ne ducem fericiţi traiul, vine din spate şi ne loveşte… dar… din mâna cui oare pleacă bumerangul? Alţii cred că este roz, precum păpuşile Barbie, unii spun că doar nebunii o consideră a fi frumoasă, iar alţii cred că nu este altceva decât o imensă tablă de şah – depinde de noi ce mutare alegem să facem, dar… şi de… “adversar” – eiii… despre “adversar” ar fi câte ceva de povestit… nu? Victorii şi înfrângeri, drame şi miracole, zile bune şi zile rele…
.
Am auzit că viaţa ar fi precum o cafea – depinde doar de noi, de cât ne pricepem să amestecăm aromele… şi am văzut că unii o împart în… fragmente… Şi… am mai auzit că, dacă viaţa ne întoarce spatele e bine să o prindem de fund, dacă ne dă o palmă, trebuie să îi întoarcem şi celălalt obraz iar dacă ne dezamăgeşte, nu trebuie să ne supărăm pe ea, să nu-i purtam pică – ar fi de preferat să-i demonstrăm că… PUTEM!
.
Este tare greu să înţelegem semnificaţia întregii vieţi… pentru asta trebuie să… TRĂIM… să învăţăm, să privim cerul şi marea, să dansăm şi să cântăm, să suferim ori să iubim…
.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=c5IIXeR5OUI]