Cu acest articol particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema .
.
.
Noaptea Iguanei
MORE THAN YOU KNOW
-
-
-
-
-
-
twitter
-
-
Starea vremii
click pe foto!
Data Sfintelor Pasti 2010 - 2025
Fazele lunii
DRAGOŞ SILIVESTRU – ACTOR
click pe foto!Medicale on line
Click pe imagine pentru medicina on line
De te-ncrezi în astre…
Orice preluare de text sau imagine de pe acest blog se va face doar cu acordul scris al autorului!Archive for the "PA-uri" CategoryNevastă-mea e femeie de casă – P.A.
Nevastă-mea e femeie de casă.Ca să fie linişte în casă,îi pun toţi banii pe masă.Ca să avem cina pe masă,când vin de la serviciu, comand pizza gustoasă.Ca să mergem la mall,îi iau o rochie scumpă.Ca să fie bine,îi cumpăr flori.Şi soacră-mii.Ca să nu avem discuţii.Şi soacră-mea e de casă.Ca s–o iau pe fiică-sa, trebuia să am casă.Nevastă-mea mă iubeşte.Ca să nu mă obosească,mă înşală.Nu mă supăr.Ca să văd meciul,am cumpărat de toate:bere şi un inel.Pentru ea.Cu diamant.Acum stau acasă.În concediu paternal. .
Cu acest articol particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema .
.
.
Ouşorul – P.A. copilăresc
Ouşorul înroşit Azi cu toţi eu l-am ciocnit. Încă unul, şi-ncă unul, Pân’ n-a mai rămas… niciunul. Hmmm… ouşorul este bun, PAŞTE FERICIT vă spun! ,
Pascală – P.A.
- Ce faci? - Dansez lambada! Eu nu îmi văd capul de treburi şi tu mă întrebi ce fac! Mâncare! - Mi-e foame! - Mănâncă! - Ce? - Pe mine! Deschide frigiderul – fasole, vinete, măsline… găseşti tu! Read the rest of this entry »
Instinct – P.A.
Uneori, de fapt nu uneori, ci mereu, este bine să afli ce îţi spune instinctul şi să îl asculţi. Este mult mai bine, decât să stai pe margine şi să… aştepţi… Mintea noastră munceşte din greu creând ceea ce credem… Mintea noastră face magie, realizând ceea ce ne dorim. Poate că totul se rezolvă dacă-ţi asculţi instinctul. Trebuie să fii sincer… să-ţi urmezi visul. Trebuie să trăieşti propriul… ORICE AR FI. Este bine însă, să ştii când să STAI şi când să PLECI nabii dintr-un loc unde nu eşti binevenit!
De mâine
Toate promisiunile intră în vigoare de mâine. În cazul cel mai fericit. Alte variante? Ar fi:- de luni - de la întâi - de la întâi ianuarie - de la ziua de naştere
Întotdeauna este ocolit… prezentul… Şi se face din ambiţie. Să li se dovedească… LOR… că SE POATE. Pentru CINE fac de fapt… efortul? Pentru EI sau pentru… “EI”? Cine trebuie convins? EI sau… “EI”? Faţă de cine se ruşinează în caz de eşec? De EI sau de...”EI”? Alături de cine trăiesc? Alături de cine îşi duc traiul? Cu cine stau EI la masă? Cu cine se privesc în oglindă? Cu EI sau cu“EI”? …
- din semestrul viitor - de anul viitor
…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9rjMqKj1Kaw]
În spatele sufletelor închise – P.A.
În spatele sufletelor închise nu se află întotdeauna răutatea. Şi nici înfumurarea. Nici chiar nepăsarea. Sunt suflete care suferă. Neînţelese. Cu probleme adevărate. Dar cine nu a trecut printr-o tragedie, nu o poate înţelege. Nu-i va şti nici sensul. Pentru unul, tragedie va fi însemnat că l-a părăsit soţia, pentru altul casa arsă îi va fi zdruncinat viaţa din temelii, un accident stupid va ţintui la pat speranţele unuia, iar un copil pierdut îl va fi făcut din om neom pe altul… Nu-l judecaţi pe cel închis în el - niciodată nu ştii dacă nu cumva îl condamni la singurătate pe cel ce-ar trebui să-ţi fie cel mai bun prieten, sau poate frate de… suferinţă…
Secrete… (1) – P.A.
Se spune că un secret nu mai este secret dacă l-ai împărtăşit cuiva. Dar pentru noi? Putem păstra un secret faţă de noi înşine? Există lucruri în noi pe care nimeni nu vrea să le vadă: secretele pe care le ascundem, chiar şi faţă de noi înşine. Secretele sunt ciudate: lucrurile pe care vrem să le ascundem, sunt cele pe care nu le putem uita. Este vorba de respect: îl acordăm sau îl ignorăm? Cu trecerea timpului, realizez că pun din ce în ce mai mult preţ pe sufletele celor ce ştiu a păstra un secret.
.A fost odată… – PA
A fost odată ca niciodată. Certaţi, EL a luat calul şi a plecat. EA i-a spus că dacă nu vine în 3 zile nu o va mai găsi.A rătăcit 2 zile şi de dor se hotărî să se întoarcă.Avea 2 variante:pe drumul de venire, dar întârzia,sau pe scurtătură prin mlaştină,riscând.A cerut sfat unui băiat ieşit în cale:„Este sigur fundul mlaştinii sau e mişcător?”„Este sigur!” A riscat şi a intrat în mlaştina.Afundându-se, i-a reproşat băiatului:„Ai zis că e sigur!”„Da, fundul e sigur, dar încă nu ai ajuns la fund!”
Am scris acest PA pentru a-l înscrie în concursul de proză arhiscurtă de pe Trilema – Mircea Popescu.
Conştientizare – PA
Conştientizare. Îmi lipseşte ceva. Sprijin interior. Pentru că nu am reuşit să mi-l clădesc. De ce nu am reuşit? Din cauza mea, evident. Pentru că nu am reuşit să identific clar stereotipul şi tipul de manifestare pe care le am, ca urmare a educaţiei primite. Adevărul este că mult timp şi în multe situaţii acţionez într-un anume fel astfel încât să mă simt superioară lumii. Mai am multe chestiuni de aranjat, cum ar fi toleranţa, respectiv victimizarea, pe care încă nu le conştientizez îndeajuns.
Am scris acest PA pentru a mă înscrie (la îndemnul prietenilor!) în concursul de proză arhiscurtă de pe Trilema – Mircea Popescu.
Viaţa… ca un tablou… – PA
Se pare că lumea este un loc foarte mare, iar noi nu suntem în centrul ei… Se spune că dacă stăm prea aproape de un tablou, nu vedem decât pete de culoare, iar dacă stăm prea departe, nu mai putem distinge detaliile… De mult prea multe ori stăm prea aproape…
Moşule, te-am mai salvat un an! – P.A.
- Mamiiii! Ştii ce mi-a spus Matei? - Ce ţi-a spus, mami? - Că Moşul nu există! Că părinţii ne aduc darurile! Este adevărat? - Mamă dragă, tu ştii cât este de neastâmpărat Matei! Ştii câte năzbâtii a făcut anul ăsta! Şi pentru că nu a fost deloc cuminte, bineînţeles că la el nu mai vine Moşul! Dar părinţii lui îl iubesc atât de mult, încât nu vor ca el să sufere! Şi atunci, îi cumpără ei cadourile! * Moşule, mă simt vinovată! Nu îi dau un exemplu bun copilului, ştiu! Mă vei ierta, oare? Dar… am vrut să te mai salvez cel puţin pentru încă un an! Te pup, Moşule, şi dacă mă ierţi, poate vii şi pe la mine! * despre P.A-uri, aici.De lapte – P.A.
Dis de dimineaţă, ca un gardian la post, limbuţa îşi face rondul. - Dinţişor mic de lăptic, tu când ai apărut aici? - Eu? Azi noapte am venit! Ce, nu sunt binevenit? - Ei, ba nu! Bine-ai venit! Băieţelul cuminţel a mai adunat un dinte. De lapte! De acum avem vreo opt – mici, albi şi puternici foc. Ca să pape băieţelul biscuiţi, măr şi banane şi să roadă covrigeii!Sunt omul fără suflet – P.A.
Sunt omul fără suflet de la 1. Vecina de la 2 poate garanta! Iubeşte porumbeii. Şi vrăbiuţele. Le asigură zilnic mâncărica. Cumpără grăunţe, răstoarnă punguţele, închide fereastra şi GATA! Cât este de iubitoare! Vă este dragă, nu? La fel de mult ca iubitorii câinilor comunitari (cei care se bat cu cărămida în piept că iubesc animalele şi o dovedesc aruncându-le zilnic resturile în faţa blocului!) Eu sunt personajul negativ în această poveste. De ce? Pentru că grăunţele sunt împrăştiate şi bucătăria mea este de câteva luni de zile “ogradă”? Sau pentru că trebuie să curăţ zilnic geamul de găinaţ? Nu mă deranjează pasiunea ei pentru micile suflete, ci că, înainte de a cataloga un om, nu dă dovadă de empatie. Aşa sunt eu, fără suflet! * despre P.A-uri, aici.Omul "trambulină" – P.A.
Nu ştie ce să spună. Este “gol”. Te aşteaptă ca pe o trambulină. - Mă doare capul. - Pe tine? Eu simt că mor – spune el repede, de parcă i-ar fugi durerea. - Sunt supărată. Calculatorul. E mort. - Eu am schimbat placa de sunet – adaugă imediat. Blufez: - Era să câştig la Loto – trei numere şi două pe lângă – desigur, nu joc la loto! -Şi eu am avut ghinion! Trei numere şi trei pe lângă – în gând îmi (îi) spun “să mori tu?”… Ce discuţie inteligentă! Mă amuz. Născocesc fel de fel de chestii. Îmi răspunde într-una ”şi eu”, “dar să vezi” sau “mie…”… egocentrism, idioţenie sau… ce diagnostic să îi pun?despre P.A-uri, aici.
Podoaba – P.A. (cosmetică!)
Aduci griji când nu-i timp de tine. „Ghioceii” nu iartă. Când apar, la tâmple, bărbaţii sunt interesanţi. Femeile, neîngrijite. Apari (ori dispari!) unde şi cum nu trebuie. Sprâncene zburlite, gene prea scurte, puţin pe cap, mult pe picioare. Pe alocuri – pacoste, mustaţa – după gen… Of! Rău cu tine, rău fără tine! Părule, părule… tuns sau lung, ras sau smuls? Câte griji pentru o podoabă!despre P.A-uri, aici.
Salată. De boeuf – P.A. culinar
Cartofii şi morcovii bine fierţi, castraveciorii muraţi, toate tăiate cubuleţe mici stăteau la sfat cu mazărea.- „Trebuie să vină muştarul, sarea şi maioneza! De-abia le aşteptăm!”
Apare şi carnea de vită, bine fiartă şi ea, tăiată cu grijă tot cubuleţe.„Tu ce cauţi aici?” – au sărit toate cu gura pe ea.
„Păi nu e de boeuf?” – răspunse cărniţa oarecum stânjenită.
Ornată de sărbătoare cu gogoşari muraţi, măsline şi albuş de ou fiert… Asta da salată!despre P.A-uri, aici.
Nu va şti niciodată – (încercare de PA)
S-a sinucis – banii erau mai scumpi decât viaţa. După mult timp, dorind să-şi ia revanşa probabil, i-a apărut în vis. I-a “spus” să cumpere două lozuri: al doilea de pe primul rând şi primul de pe al doilea rând – care avea să-i aducă un câştig consistent. Când s-a trezit, unicul gând a fost „Loteria”. Cumpărat lozurile, conform „indicaţiilor”. Le-a pus în buzunar, şi-a făcut cumpărăturile. A uitat de ele. Acasă, după mai multe ore, şi-a amintit. În buzunar mai era doar un loz – necâştigător. Pe celălalt îl pierduse. Probabil îl scosese odată cu batista. Câştigător? Nu va şti niciodată.