Noaptea Iguanei

“hipo” şi “hiper” – foarte mulţi “încurcă” cei doi termeni. (ştiu că unul înseamnă mare şi altul mic, dar… care pe care? şi apare frustrarea… “of… iar le-am încurcat”, îşi spun).

Prin asociere, problema se poate “rezolva”:

“hipo” are 4 litere

“hiper” are 5 litere 

cuvântul care are mai puţine litere ne face să ne gândim că este mai “mic”, iar cel cu mai multe litere, mai “mare

De asemenea, în matematică, mulţi copii ”încurcă” semnul “mai mare” cu “mai mic”

x < y înseamnă că x este mai mic decât y

x > y înseamnă că x este mai mare decât y

Copilul poate “reţine” prin asociere că semnul seamană cu o gură deschisă şi că deschiderea este îndreptată spre cel mai mare (îl “înghite”, căci este “mai mare”)

Aţi “încurcat” vreodată “gene” cu “sprâncene”? Aplicaţi regula de la “hipo” şi “hiper” – genele sunt mai scurte, iar sprâncenele mai lungi (!!!)

 Şi, poate mai nostim (dar doar pentru cei care ştiu!!!)… am cunoscut pe cineva care ”încurca” ceapa verde cu usturoiul verde. Asocierea cu care a “scăpat” de ruşine? Ceapa verde are frunza rotundă, ca un cerc – primele litere, “ce” – o vor face să se gândească la ceapă (!!!)

garduri – greşită fiind forma des întâlnită “gardurii” (sg. gard, pl. – “garduri” – nu există forma “gardurii”)

lacuri – cu forma greşită “lacurii” (sg. – “lac”, pl. “lacuri” – nu există forma “lacurii”)

gânduri – greşit “gândurii” (sg. – “gând”, pl. – “gânduri” – nu există forma “gândurii”)

leduri – greşit “ledurii” (sg. – led, pl. – leduri)

zi – greşit “zii” – sg. “zi”, pl. “zile” – nu există “zii” (mai există imperativul verbului a zice, dar atunci se scrie corect “zi-i” – cui? -lui)

“mări” – “mării”

Peste nouă mări trăia fata împăratului. (pluralul de la “mare”)

Zgomotul mării mă făcea să tremur de plăcere. (genitiv-dativ)

 

“ţări” -”ţării”

Dintre cele patru ţări, două au steaguri asemănătoare. 

Armata ţării este pregătită să ne apere.

 

“şcoli” şi “şcolii”

În şcoli se învaţă normele elementare.

Acoperişul şcolii stă să cadă.

Cel mai simplu este ca substantivele de genul feminin să fie trecute la plural şi apoi să se adauge un ”i”.

o limbă – două limbi => limbii
o floare – două flori => florii
o casă – două case => casei
o masă – două mese => mesei

 

• Substantivele feminine cu terminaţia –ie precedată de o consoană, formează genitivul sg. de la forma de singular.

sg.- familie → familiei

pl. – familii → familiilor

 

• Numele proprii cu terminaţia –a, formează genitivul cu terminaţia – ei (sau cu terminaţia – ăi când numele se termină în ca, ga).

Ex.: Maria → Mariei

Atena → Atenei

Rodica → Rodicăi

•  Numele proprii de persoane cu alte terminaţii formează genitivul ca şi numele proprii masculine.

Ex.: lui Carmen

lui Lili