Noaptea Iguanei

Fazele lunii – 2009

Nu stiu daca e adevarat…

A se nota în calendar: pe 27 august 2009  la miezul nopţii şi 30 de min., nu uita să ridici ochii spre cer. Vor fi două luni. Planeta Marte va fi cea mai strălucitoare pe cerul înstelat şi va fi la fel de “grasă” ca luna plină. Marte se va afla la 34,65 milioane de mile faţă de Terra.

Evenimentul se va mai produce în anul 2287.

Stiati ca…

În jurul Soarelui se rotesc opt planete. Ordinea lor de la Soare este bine să fie cunoscută de către oricine: Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun.

Planetele se împart în două mari categorii: planete telurice şi planete gazoase.

Planetele telurice se numesc aşa de la termenul latinesc al planetei Pamant: Terra. Aceastea sunt compuse din roci silicate. Toate planetele telurice au cam aceeasi structură: nucleu central metalic (fier) înconjurat de o manta. La suprafaţa acestor planete sa găsesc munţi, canioane, vulcani şi cratere.

Sistemul solar are patru planete telurice: Mercur, Venus, Terra şi Marte.

Planetele gazoase sunt planetele care nu sunt compuse din materiale solide. Aceste planete pot avea un nucleu metalic, dar restul materiei este gaz, hidrogen şi heliu. Dacă planetele telurice au o atmosferă şi o suprafaţă bine definită, în cazul planetelor gazoase, aceste două formaţiuni se întrepătrund.

Telescoape spatiale

Galaxia

Galaxia noastră este domiciliul Soarelui si a altor 200 de miliarde de stele, mii de nebuloase si roiuri stelare.

Galaxia este o structura gigantică având 100.000 de ani lumină în diametru.

Chiar dacă are un diametru mare, galaxia este foarte subtire: doar 1000 de ani lumină grosime.

Pentru a vă imagina cât de mare este galaxia să ne imaginăm că o reducem la 130 km. Atunci sistemul solar va avea numai 2 mm diametru!

Văzută din interiorul ei, galaxia apare ca o bandă albicioasă pe cer, bandă cunoscută sub numele de “Calea Lactee”. Chiar dacă Calea Lactee este difuză, având un aspect de nor, ea este compusă din miliarde de stele.

Galileo Galilei în 1610. Galilei a privit spre Calea Lactee prin lunetă si a observat că se descompune în mii de stele slabe ca strălucire.

Cea mai strălucitoare parte a Căii Lactee se proiectează în constelatia Sagittarius (Săgetătorul). Acolo se afla centrul galaxiei. Ce se află în centrul galaxiei este greu de aflat, pentru că acesta este ascuns în spatele multor stele si al norilor de praf si gaz din planul galactic. Din observatii radio si în alte lungimi de undă s-a determinat că în centrul galaxiei există o sursă foarte puternică de unde radio, numită Sagittarius A (Sgr A). Se crede că Sgr A este un rest de supernovă, o gaură neagră. Tot în acea regiune se află Sagittarius A Vest, o bulă de gaz foarte fierbinte formată probabil în urma exploziei supernovei. Acest nor are un diametru de 2,2 miliarde km.

S-a observat că Sgr A nu are miscare orbitală fiind situată în centrul Galaxiei noastre. Masa găurii negre din centrul Galaxiei este de 2 milioane mase solare. Stelele aflate în vecinătatea centrului galactic se rotesc în jurul acestuia destul de repede. Se poate, în câtiva ani, să se determine orbitele lor.