Cardamon (Hell)
Factorul curativ: seminte
Afectiuni pentru care se recomanda: intoxicatii.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Ulei volatil
Semintele foarte aromate ale acestei plante sunt deopotriva un stimulent nervos si un antitoxic. Stimularea produsa de cardamon este insa net diferita de cea produsa de cafeaua obisnuita. In timp ce la cafea efectul stimulativ este dat de o singura substanta – cofeina, la cardamon substanta activa – uleiul volatil are o multitudine de componente, fiind mult mai nuantat ca actiune. Parfumatul cardamon este numit “samanta dragostei” de catre europenii care au incercat cafeaua araba – care este in mod traditional aromatizata cu cardamon – si care au observat in paralel o crestere a potentei si a dorintei, pe care nu si-o puteau explica.
Prezentare generala
Denumirea uzuala: Cardamon (lat. Elettaria cardamonum).
Scurta descriere:
Exista o serie de plante folosite intens in Orient care potenteaza calitatile stimulatoare ale cafelei, ii imbogatesc aroma si ii reduc din toxicitate. Cea mai celebra din aceste plante aromatice este cardamonul, numit si “samanta dragostei”.
Recomandari:
- cafeaua cu cardamon, inlocuitorul cafelei obisnuite
- ulei volatil
Preparare
Cafea
Cafeaua cu cardamon este foarte placuta la gust. Se prepara din 1-2 lingurite cu varf de pudra de cafea si seminte de cardamon. Doza de cardamon care trebuie adaugata este de 2-5 bobite pentru o cescuta de cafea (cu timpul este indicat sa se cresca numarul de bobite pana la 7-10).
Anason
Planta medicinala anuala, de cultura, cu putine frunze, dintate si inflorescente umbrelate de forma ovala, mici si albe. Fructele sunt in forma de stea, acoperite de un par aspru, scurt. Contin semninte din care se prepara infuzii. Au gust aromat si miros placut. Acestea au in compozitie ulei volatil format din anetol, metilcavicol, cetone, adelhide anihica si acetica, colina, protide, lipide, amidon, zaharuri si substante minerale. Fructele coapte se recolteaza din luna iulie pana in septembrie, recomandabil dimineata sau seara. In scop medicinal se folosesc fructele uscate pentru ca au efect carminativ, galactogog dar si expectorant. Anasonul se utilizeaza si in gastronomie, pentru aromatizarea mancarurilor.
Uz intern: – fructe - bronsite, stimularea secretiei lactate, combaterea oxiurozei, sindrom dispeptic gastric, meteorism, colici abdominale (recomandat si sugarilor si copiilor mici), stimuleaza digestia, apetitul si functiile pancreatice – sub forma de infuzie.
Uz extern: – fructe - scabie, pediculoza, psoriazis – sub forma de comprese cu infuzie.
Contraindicatii: - supradozajul duce la stari de excitabilitate manifestate prin euforie, tulburari de vorbire, de somn, excitatii motorii si psihice, depresie, iritarea mucoaselor digestive. Nu este recomandat in timpul sarcinii, in cazul gastritelor hiperacide, ulcerului si enterocolitei.
Busuioc
Busuiocul este o planta medicinala cu tulpina paroasa si flori mici albe sau roz, care se poate inalta pana la jumatate de metru. Se intalneste mai ales in zonele de campie si se dezvolta armonios in conditii de umezeala si caldura. Se poate recolta din luna iulie pana in septembrie, prin taiere de la 7-13 cm de pamant. Contine ulei volatil bogat in estrargol si linalol, saponozide, triterpenice, tanoizi. Busuiocul este aromat si are miros dulce intepator. Este utilizat si in gastronomie pentru aromatizarea mancarurilor (se adauga de obicei la sfarsitul gatirii preparatelor culinare pentru a nu se i se diminua aroma). In stare proaspata, se va pastra in in pungi de plastic la rece. Uscat, isi pierde calitatile aromatice.
Fitoterapeutic se utilizeaza partea aeriana inflorita, semintele, frunzele si florile.
Uz intern: - cefalee, tuse, tulburari gstrointestinale (absoarbe gazele, calmeaza colicii abdominali), reduce starile de voma, bronsite cronice sau acute, tuse, dispepsii, epigastralgii, ulcer gastric, astenie, boli renale, stari febrile, gripa, anorexie – sub forma de infuzie.
Uz extern: – ulceratii suprainfectate, afte bucale sau genitale, stomatite si balanite erozive, intepaturi de insecte, gonoree, leucoree, veruci vulgare.
Chimion
Chimionul este o planta medicinala bienal care creste in regiuni de munte sau regiuni deluroase, in zone cu umiditate ridicata. Pentru a se dezvolta armonios si a produce fructe aromate are nevoie de lumina si caldura, de mult soare. Tulpinile sunt ramificate, florile sunt mici de culoare rosie sau alba. Fructele sunt achene arcuite, cu forma de semiluna, oval-alungita, de culoare bruna-cenusie. Florile se recolteaza in luna iulie, cand fructele au deja o coloratie bruna. Pentru a nu se scutura fructele, se recomanda ca recoltarea sa se faca rapid. Mirosul acestora este aromat ca si gustul, de altfel.
Fructele contin ulei volatil format din carvona, limonen, dehidrocarvona, dihidrocarveol, lipide, substante albuminoide, substante minerale, amidon, glucide, rezine, tanoizi etc.
Chimionul este galactogog, antispastic, astringent, antimicrobian. Datorita aromei sale, chimionul se utilizeaza si in alimentatie in preparatele culinare.
Important este sa se faca distinctia dintre chimion si chimen. Spre deosebire de chimen, de la chimion, in fitoterapie, alimentatie, etc. se utilizeaza fructele, nu semintele.
Uz intern: – fructe - bronsite, colici intestinale (inclusiv la sugari), constipatii, meteorism, colon iritabil, diaree, colite, sindrom dispeptic gastric, fluidificarea secretiilor gastrice, laringite, bronsite, dureri menstruale, urticarii – sub forma de infuzie, pulbere.
Cartof
Cartoful se cultiva in majoritatea regiunilor tarii noastre, atat ca aliment dar si ca planta medicinala. Tulpina este inalta, dreapta, fructul este o baca de culoare violet-verzuie, toxica.
Florile sunt de culoare alba sau violeta. Tuberculii (cei care se consuma in scop alimentar, mai ales) se formeaza prin ingrosarea varfurilor stolonilor subterani ai plantei. Cultivarea cartofului se face din luna martie pana in aprilie, iar recoltarea din luna iulie pana in august.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza tuberculul.
Cartoful contine apa, glucide, amidon, glucoza, fructoza, zaharoza, celuloza, protide, lipide, saruri minerale de sodiul, fosfor, fier, calciu, magneziu, mangan, cupru, potasiu, vitamine din complexul B, acid folic, vitamina C, vitamina K.
Cartoful are efect diuretic, emolient, antispasmodic, antiulceros, cicatrizant al mucoasei digestive.
Uz intern: – boli reumatice, diabet, obezitate, hiperaciditate, stari febrile, guta, astenie, oxiuroza, ulcer, boli hepatice, obezitate, litiaza biliara, glumerulonefrita, sciatica, cefalee, migrena, constipatie, gastrita, dispepsie – sub forma de tinctura, suc, cartof copt sau fiert.
Uz extern: - hemoroizi, erizipel, arsuri, plagi atone, eruptii, flegmoane, insolatie, riduri – sub forma de cataplasma.
Efecte adverse:- Cartofii fierti isi pierd calitatile nutritive daca sunt pastrati mai mult de 24 de ore. Comparativ, cartoful copt isi mentine mult mai bine proprietatile.
Castravete
Castravetele este o planta comestibila, din familia Curcubitaceae si este originar din India. In Romania este cultivat in sere si culturi intense. Planta de castravete este taratoare, ajunge pana la 2 metri lungime si se agata pe suprafete de sustinere cu ajutorul carceilor. Frunzele sale sunt mari, aspre si acopera fructele. Florile sunt mici, de culoarea galben pal. Castravetele (fructul) este cilindric, alungit, poate ajunge si la lungimi de 50 cm, desi in mod normal are cca 10 cm lungime. Castravetele contine urmatoarele substante chimice: vitaminele A, B, C, sulf, magneziu, oxid de calciu, mucilagii, erepsina. Principalele sale calitati sunt: racoritor, depurativ, dizolvant al acidului uric si al uratilor, diuretic, hipnotic usor, astringent extern, stimuleaza pancreasul sa produca insulina. Este utilizat in industria alimentara si se comercializeaza si in forma murata, dar este un ingredient important utilizat in industria cosmetica datorita efectelor sale astringente, calmante si de restabilire a ph-ului pielii. In fitoterapie este utilizat fructul ca atare sau sucul lui.
Uz intern: - artrita, colibaciloza, colici, guta, iritatii intestinale, intoxicatii, litiaza biliara si renala, pecingine, stari subfebrile, temperamente biloase si sangvine, indigestii – se consuma castravetii proaspeti sau murati, suc proaspat.
Uz extern:- acnee, cosmetica, dermatoze superficiale, crapaturi ale buzelor, pete pe piele, pistrui, pori dilatati ai fetei, prurit, reumatism, riduri, arsuri solare, tendinite, dureri articulare – fie felii de castravete proapat aplicate direct, fie comprese cu suc proaspat, felii de castravete macerat in lapte.
Cimbrisor
Planta iubitoare de caldura, intalnita in pasunile alpine, fanete, in livezi, la marginea padurilor sau pe terenuri stancoase. Cimbrisorul are tulpini ascendente, frunze mici ovoide. Florile sunt de dimensiuni mici, roz-purpurii sau albe.
Infloreste din luna mai pana in luna septembrie. Se recolteaza partea aeriana ierboasa a plantei in perioada de inflorire.
Mirosul cimbrisorului este aromat si are miros placut.
Contine ulei volatil (timol, carvacrol), acizi cafeic si rozmarinic, tanin si serpilina.
Ca remediu fitoterapeutic actioneaza ca antiseptic, colagog, coleretic, diuretic.
Datorita aromei sale, cimbrisorul se utilizeaza ca si condiment in diverse preparate alimentare.
Uz intern: - partea aeriana – tuse convulsiva, tuse astmatica, laringita, boli intestinale, anorexie, tuse convulsiva, raguseli, astm, bronsita, eliminarea viermilor intestinali, depresii, epilepsie, boli ale ficatului, afectiuni ale rinichilor, depresii, dezalcoolizare, surescitari nervoase, tonic digestiv si nervos, stimularea secretiei lactate, stari de voma, abcese, afectiuni cardiace – sub forma de infuzie, tinctura, sirop.
Contraindicatii:- Nu se recomanda in hipopepsii si dispepsii.
Dafin
Dafinul sau laurul este un arbust cu frunze verzi tot timpul anului, face parte din familia Lauraceae si este original din bazinul Mediteranean. In Romania este planta de cultura sau crescut in ghiveci, este folosit ca arbust ornamental sau pentru a fi folosit ca si condiment. Creste destul de lent si ajunge pana la maxim 9 m inaltime. Frunzele sale sunt ondulate pe margini, ovale, au o culoare de verde intens, cele mature capata un luciu specific si sunt aromate daca sunt sfaramate. Florile sale sunt mici, de culoare galbena, infloresc primavara, cresc sub forma de umbrela si produc un fruct de forma unei bobite ovoidale de culoare mov inchis, cu o singura samanta. Frunzele si fructele contin ulei volatil – bogat in oxizi (cineol) si fenol metil eteri (estragol, eugenol), mucilagii, pectine, tanin, rezine, o substanta amara (lactona) sesquiterpenica de tip gremacranolodic (costunolida). Din frunze se extrage untul de dafin (oleum lauri), intrebuintat la prepararea unor unguente. In fitoterapie se folosesc mai ales frunzele. Are proprietati carminative, diaforetice, expectorante, antispasmodice (in colici), detoxifiante, anorexie, atonii stomacale.
Alte utilizari: frunzele sunt un excelent condiment, in aromaterapie.
Uz intern:- boli gastrointestinale, colita de fermentatie, antiseptic intestinal, bronsita cronica, anorexie, atonii stomacale, infectii intestinale, otraviri, mahmureala, laringita, spasme – sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:- foi si boabe – rani, nevralgii dentare, infectii ale gurii, reumatism - sub forma de cataplasme calde, infuzie, alifie, unguent.
Efecte adverse:- Trebuie folosita o cantitate mica de frunze, intrucat pot da senzatie de voma, utilizate in cantitati necorespunzatoare.
Dovleac sau bostan
Radacina de bostan este puternic ancorata in sol. Tulpina este acoperita de peri aspri, goala in interior si ramificata. Frunzele sunt aspre si paroase, de dimensiuni mari. Florile sunt de culoare galbena. Fructul este o peonida sferica, voluminoasa, de culoare alb-argintiu. Bostanul infloreste din luna iunie pana in luna septembrie.
In scop fitorerapeutic se utilizeaza semintele si fructul.
Dovleacul contine amidon, vitamina A, saruri minerale, protide, enzime, lipide, etc.
Planta are calitati laxative, vermifuge, antihelmintice, diuretice, nutritive, sedative. Dovleacul este folosit si in compozitia preparatelor culinare.
Uz intern: – constipatie, infectii urinare, prostatita, enterite, avitaminoze, dispepsie, dizenterie, boli cardiace, paraziti intestinali, insuficienta renala – sub forma de suc, fructul sau semintele consumate ca atare.
Uz extern:- inflamatii, arsuri, plagi, hemoroizi – sub forma de cataplasma.
Fenicul
Planta bienala de cultura care poate atinge chiar si 2 metri inaltime, cu tulpina dreapta si cilindrica. Florile sunt mici, de culoare galben-auriu arajate in forma de umbele. Fructele au culoare cenusie, sunt ovale, alungite, aromate cu gust dulceag si patrunzator. In scop medicinal se folosesc fructele si radacina plantei. Fructele contin ulei volatil (anetol) ulei gras, substante proteice, zaharuri. Fructele de fenicul se folosesc si in gastronomie dar si in industria alimentara pentru aromatizarea preparatelor. Fructele de fenicul au efect carminativ, antispastic, galactogog, antiinflamator, sedativ, antiseptic, sudorific, expectorant.
Uz intern: – fructele – colici abdominale, dispepsie, astm bronsic, bronsite, meteorism abdominal, enterocolita, stimularea secretiei lactate, frigiditate, impotenta sexuala, insuficienta pacreatica, laringite, faringite – sub forma de infuzie, pulbere
- radacina – edeme – sub forma de infuzie
Uz extern:- fructele – abcese subcutanate, ulceratii cutanate, eczeme acute, conjunctivita – sub forma de comprese sau ulei.
Contraindicatii:- Este interzis consumul in caz de ulcer gastric, duodenal, enterocolite acute si cronice. Utilizata intern in cantitati mari, planta poate determina hemoragie uterina, la femei.
Fasolea
Fasolea este o planta medicinala si alimentara anuala, cultivata in majoritatea regiunilor tarii. Tulpina poate atinge chiar si 3 metri inaltime sau poate fi scurta de maxim 30 cm. Florile sunt de culoare alba, roz, rosie sau verde. Fructul este o pastaie. Fasolea infloreste din luna iulie pana in septembrie. In scop fitoterapeutic se utilizeaza tecile fara seminte, recoltate in luna septembrie sau octombrie, la maturitatea lor completa.
Fasolea contine protide, glucide, saruri minerale (fier, potasiu, zinc, fosfor), oligoelemente, vitamina A, vitamina C, vitamine din grupul B. Are efect nutritiv, depurativ, hipoglicemiant, hipotensiv, energizant, diuretic, remineralizant.
Fasolea se foloseste ca aliment in gastronomie, in prepararea diverselor tipuri de salate sau preparate culinare.
Uz intern:- boli renale, boli ale aparatului urinar (cistite, pielonefrite), afectiuni cardiace, edeme, boli reumatice, guta, tuberculoza pulmonara, diabet, convalescenta, obezitate.
Uz extern: - acnee, eruptii cutanate.
Galbenele
Galbenelele sunt plante medicinale anuale sau bienale, intalnite in gradini, pe terenuri necultivate.
Tulpina este paroasa si poate ajunge si pana la 80 cm inaltime. Florile sunt grupate in manunchiuri, au culoare galben-portocalie, iar fructele sunt achene. Planta se cultiva in luna martie sau vara, in lunile iunie-iulie. Recoltarea se face cand s-au deschis primele doua-trei randuri de flori, incepand din luna iunie si pana in luna octombrie.
Galbenelele au un placut miros balsamic. In scop fitoterapeutic se foloseste fie partea aeriana a plantei cu inflorescente, fie frunzele sau doar florile marginale (florile fara codite).
Principiile active ale plantei contin caroten, saponozide, flavonide, principii amare, mucilagii, rezinc, ulei volatil. Galbenelele au efect antimicotic, sudorific, sedativ, antiinflamator, limfatic, astringent, antimicrobian.
Uz intern:- partea aeriana a plantei – dismenoree, tulburari de climax, ulcer gastoduodenal, colite cronice, gastrite hiperacide, inflamatii ale colonului, hemoroizi, vermifug, icter, oligourii, varsaturi, afectiuni respiratorii, cicatrizant intern, amenoree – sub forma de infuzie, tinctura, alifie.
Uz extern:- partea aeriana a plantei – micoze, ulceratii cutanate, piodermite, arsuri, degeraturi, eczeme, veruci, furuncule, inflamatii oculare, echimoze, acnee, psoriazis, osteoproza, intepaturi de insecte, nevralgii dentare, candidoza vaginala, rani sangerande, luxatii, contuzii, trichomoniaza vaginala, leucoree – sub forma de spalaturi sau bai locale, gargara, compresa, cataplasma.
Ghimpe
Ghimpele face parte din flora spontana din Europa. In Romania creste la marginea drumurilor si in terenuri neingrijite, pe langa garduri.Este o planta inalta de pana la 20 cm, ramurile sunt fibroase, frunzele de la baza sunt trifurcate, iar cele tulpinale sunt alungit romboidale, dar aparate de cate 3 spini lungi, foarte ascutiti, iar florile sunt verzui, ca niste gheme mici si infloresc in iunie- septembrie. Fructele sunt prevazute cu carlige si sunt usor de raspandit, agatandu-se de blana animalellor.Dintre elementele chimice cele mai importante ale plantei sunt: ulei esential, saruri de acizi grasi, calciu si potasiu, acid cafeic, acid clorogenic, flavone, fitosteroli, saponine, tanin, lactone (xantanina), ulei volatil, beta- sitosterol. Principalele proprietati ale sale sunt: decongestiva ferma in adenomul de prostata, aperitiv, diuretic, antiinflamator, anticongestiv, dezinfectant, diuretic, antidiabetic, antitumoral, stimuleaza peretii venelor. In fitoterapie este utilizata partea aeriana a plantei.
Uz intern:- adenom de prostata, afectiunile aparatului urinar, ascita, boli infectioase, cancerul prostatei, cistite, citopielite, edeme, guta, hemoroizi, hipertiroidism, icter, litiaza renala, microlitiaza biliara, nefrite, prostatite, pielonefrita – sub forma de infuzie, decoct, tinctura.
Uz extern:- hemoroizi – spalaturi locale cu infuzie.
Contraindicatii:- Este contraindicat ca in timpul tratamentului cu aceasta planta sa se consume condimente, lactate fermentate, citrice, acrituri, muraturi, bauturi alcoolice.
Gulie
Gulia este originara din Bazinul Marii Mediterane, unde creste ca flora spontana. In Romania ea este intalnita in culturi intense sau in sere. Planta este legumicola, are frunze mari, dintate si tulpina ingrosata, sfenoidala, comestibila, desi deseori este confundata ca fiind radacina, gulia creste de fapt la suprafata. In fitoterapie sunt utilizate tulpina ingrosata si frunzele. Dintre elementele chimice ale plantei amintim: saruri minerale, calciu, fosfor, potasiu, magneziu, sulf, esenta sulfo-azotata, iod, arsenic, zaharuri, vitaminele A, B, C, fier si cupru. Principalele proprietati sunt: revitalizant, diuretic, dizolvant uric, antiscorbutic, racoritor, pectoral, emolient. Este utilizata si ca atare in salate de cruditati sau in diferite produse culinare.
Uz intern: - afectiuni pulmonare, angina, bronsite, cistite, enterite, guta, guturai, litiaza renala, obezitate, oboseala generala, tuse – sub forma de decoct de frunza si gulie, sirop de gulie.
Uz extern:- abcese, acnee, angine, degeraturi, eczema, furuncule – gulie consumata proapspata, gulia fiarta in apa, iar cu acel lichid se face gargara, se coace gulia, se lasa sa se racoreasca si se aplica pe degeraturi, abcese sau furuncule.
In
Planta medicinala anuala, de cultura cu tulpina inalta, frunze mici, cu varf ascutit. Florile sunt albastre, rareori au culoare alba. Fructele sunt capsule globuloase care contin 10 seminte uleioase.
Inul infloreste in luna iulie si in luna august. In scop fitoterapeutic se utilizeaza semintele. Recoltarea se face in lunile august si septembrie.
Planta contine glucide, celuloza, proteine, ulei, mucilagii, lipide, acizi grasi nesaturati omega 3.Inul are efect antiinflamator, antitusiv, emolient, antihemoroidal, laxativ, antihelmintic, nervin.
Planta se foloseste si in industria textila.
Uz intern:- inflamatia aparatului urinar, gonoree, enterite, bronsite, hemoroizi, constipatie, litiaza renala, gastroduodenita, astenie, boli reumatice, tuse, viermi intestinali – sub forma de ulei, seminte fierte, macerat, faina.
Uz extern:- contuzii, arsuri, furuncule, abcese cutanate, panaritii – sub forma de bai locale, cataplasme, ulei.
Contraindicatii:- Nu se recomanda consumul plantei sub nici o forma in caz de strictura esofaciana sau obstructie gastrointestinala.
Menta sau izma
Planta des intalnita, care creste pe soluri afanate in toate zonele de relief. Menta infloreste incepand din luna iunie pana in septembrie. Se recolteaza in scop fitoterapeutic frunzele dau planta intreaga, in perioada de inflorire.
Menta are proprietati dezinfectante, antiseptice, analgezice, antifermentative. Mirosul este placut si gustul mentolat. Planta contine taninuri, flavonoizi, ulei volatil compus din mentol, mentona, mentofuran, carvacrol, timol. Menta este utilizata si in industria alimentara ca si condiment.
Uz intern:- colici abdominale, infectii gastrointestinale, greturi, varsaturi, meterorism abdominal, diaree, nervozitate, dischinezie biliara, litiaza renala, calculoza biliara, diuretic, vertij, sughit, bronsita, gripa, astm bronsic, laringita, faringita, tuse convulsiva, insomnii, cefalee, migrene, nevralgii,impotenta, ascaridioza, oxiuriaza – sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:- inflamatii ale urechii, boli reumatice, prurit, dezinfectarea cavitatii bucale – sub forma de comprese, gargara, cataplasma, bai locale.
Marar
Planta anuala, cu flori de culoare galbena, care creste pe orice fel de teren bogat in umiditate. In scop fitoterapeutic se exploateaza partea aeriana a plantei si semintele recoltate inainte sau in timpul infloririi. Semintele se recolteaza in momentul in care culoarea lor devine maronie.
Mararul este un remediu folosit in cazul bolilor sau proceselor inflamatorii, stimuleaza lactatia, este antispastic, antimicrobian si carminativ. Mararul contine flavonoide, ulei volatil (carvona) fitoestrogeni si fitonutrienti, potasiu, fosfor, calciu, magneziu, fier, cupru, vitamina B3, vitamina C cu efect antioxidant asupra organismlui.
Este o planta cu aroma intensa, care se utilizeaza intergral in gastronomie, ca ingredient si condiment.
Uz intern:- seminte - meteorism abdominal, colici abdominale, stimularea secretiei lactate, inflamatii ale aparatului urinar, sindrom de colon iritabil, dispepsie, cistite, frigiditate, impotenta sexuala, insomnie, menstre abundente, sindrom premenstrual, retentii hidrice, edeme, simptome ale menopauzei, osteoporoza, lauzie, aerofagie, previne complicatiile diabetului, boli cardiace – sub forma de infuzie, pulbere, tinctura
Uz extern:- semintele - seboree, dermatite pruriginoase, pigmentatii cutanate, hemoroizi – sub forma de comprese, bai locale
Morcov
Planta legumicola si medicinala, bienala, iubitoare de soare, care creste spontan pe pasuni sau fanete sau este cultivata. Florile sunt mici, albe iar radacina este groasa, de culoare portocalie, suculenta. Fructele sunt diachene costate. Morcovul infloreste din luna iunie pana in luna octombrie.
Planta contine fibre dietetice, betacarotina, vitamina c, vitamina A, vitamina B1, vitamina B2, vitamina B6, vitamina PP, dextroza, levuloza, saruri minerale (fier, potasiu, calciu, fosfor, magneziu, arsenic, mangan, sulf, cupru, brom), aspragina, daucarina, pectina, proteine, lipide, glucide. In scop medicinal se cultiva frunzele proaspete, fructele si radacina de la morcovul salbatic sau fructele si radacina de la morcovul de cultura. Recoltarea se face la morcovul salbatic in luna martie sau in octombrie.
Morcovul are calitati antianemice, hepatoprotectoare, hipotensive, antioxidante, carminative, antispastice, cicatrizante, antidiareice, laxative, depurativ, diuretic, galactogog, vermifug.
Uz intern:- diaree, tulburari gastrointestinale, gastrite hipoacide, enterocolite, anemie, colibaciloza, icter, constipatie, hipovitaminoza A, sindrom dispeptic gastric, retentii hidrosaline, tuberculoza, bronsite, astm bronsic, astenii, dismenoree, sterilitate, lehuzie, diabet zaharat, insuficienta hepatobiliara, litiaza, arteroscreloza, boli reumatice, guta, dermatite, fatigabilitate, oxiuroza - sub forma de suc, infuzie.
Uz extern:- rani cutanate, arsuri, ulcere, prurit, furuncule, pecingine, degeraturi, crapaturi, tenuri ridate – sub forma de decoct, suc, cataplasma.
Contraindicatii:- Nu se recomanda consumul de morcov in caz de cataracta si glaucom.
Musetel
Planta anuala, cu tulpina ramificata spre varf. Florile sunt mici, grupate in varful ramificatiilor, albe sau galbene. Musetelul creste mai ales in zona de campie, in zone insorite si cu umiditate ridicata, dar este si o planta des cultivata datorita calitatilor sale medicinale.
Infloreste o lunga perioada de timp din luna aprilie pana in luna septembrie. Recoltarea se face in momentul infloririi, din luna mai pana in luna august.
In scop fitoterapeutic se folosesc florile (cu exceptia celor uscate).
Remediu aromat, contine urmatoarele principii active: ulei volatil, azulen, chiamazulen, flavonoide, rezine, fitosterine, colina, matricina, acil salicilic, enina, umbeliferona, rezine, etc. Este o planta bogata in esential, cu actiune tonica asupra sistemului nervos (nervin), este antispastic, antimicrobian, antihistamic, analgezic.
Uz intern:- florile – convulsii, gastride, ulcer gastric, enterocolite, diaree, menstre dureroase (dismenoree), guturai, astm bronsic, insomnii, colici abdominale, spasme, enterite, colite, balonari, meteorism, cefalee, insuficienta hepatica, orhite, nefrite, conjunctivite, sinuzite, nevralgii dentare si faciale, infectii ale cailor respiratorii superioare – sub forma de infuzie, tinctura, ulei.
Uz extern:- florile – gingivite, abcese dentare, stomatite, hemoroizi, rani purulente, ulceratii, arsuri, foliculite, furuncule, eczeme zemuinde, fistule, vaginite, vulvo-vaginite, rani, panaritii, infectii dentare, stomatite, dureri ale bolilor reumatice, insolatie, migrene, ten iritat, ingrijirea tenului – sub forma de comprese, bai locale
Anason (pimpinella anisum l.)
Planta medicinala anuala, de cultura, cu putine frunze, dintate si inflorescente umbrelate de forma ovala, mici si albe. Fructele sunt in forma de stea, acoperite de un par aspru, scurt. Contin semninte din care se prepara infuzii. Au gust aromat si miros placut. Acestea au in compozitie ulei volatil format din anetol, metilcavicol, cetone, adelhide anihica si acetica, colina, protide, lipide, amidon, zaharuri si substante minerale. Fructele coapte se recolteaza din luna iulie pana in septembrie, recomandabil dimineata sau seara. In scop medicinal se folosesc fructele uscate pentru ca au efect carminativ, galactogog dar si expectorant. Anasonul se utilizeaza si in gastronomie, pentru aromatizarea mancarurilor.
Uz intern:
- fructe - bronsite, stimularea secretiei lactate, combaterea oxiurozei, sindrom dispeptic gastric, meteorism, colici abdominale (recomandat si sugarilor si copiilor mici), stimuleaza digestia, apetitul si functiile pancreatice – sub forma de infuzie.
Uz extern:
- fructe - scabie, pediculoza, psoriazis – sub forma de comprese cu infuzie.
Contraindicatii:
- supradozajul duce la stari de excitabilitate manifestate prin euforie, tulburari de vorbire, de somn, excitatii motorii si psihice, depresie, iritarea mucoaselor digestive. Nu este recomandat in timpul sarcinii, in cazul gastritelor hiperacide, ulcerului si enterocolitei.
Not bad article, but I really miss that you didn’t express your opinion, but ok you just have different approach
One of my friends already told me about this place and I do not regret that I found this article.